12 definiții pentru demoralizator

demoralizatór, ~oáre smf, a [At: NEGULICI / V: (înv) ~tóriu / Pl: ~i, ~oáre / E: fr démoralisateur] 1-4 (Înv; îdt) (Persoană) care demoralizează (1-2).

DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant. – Din fr. démoralisateur.

DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant. – Din fr. démoralisateur.

DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant, deprimant. Alt neajuns simțit va fi lucrarea demoralizatoare ce romanul va avea asupra unor cititori. GHEREA, ST. CR. I 265.

demoralizatór adj. m., pl. demoralizatóri; f. sg. și pl. demoralizatoáre

demoralizatór adj. → moralizator

DEMORALIZATÓR adj. v. descurajator.

DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. Demoralizant. [Cf. fr. démoralisateur].

DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. demoralizant. (< fr. démoralisateur)

DEMORALIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) v. DEMORALIZANT. /<fr. démoralisateur

demoralizator a. și m. care demoralizează.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEMORALIZATÓR adj. demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, (fig.) demobilizatór. (O situație ~.)

Intrare: demoralizator
demoralizator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demoralizator demoralizatorul demoralizatoare demoralizatoarea
plural demoralizatori demoralizatorii demoralizatoare demoralizatoarele
genitiv-dativ singular demoralizator demoralizatorului demoralizatoare demoralizatoarei
plural demoralizatori demoralizatorilor demoralizatoare demoralizatoarelor
vocativ singular
plural