14 definiții pentru demonstrativ

demonstratív, ~ă a [At: VĂCĂRESCU, GR. 441/4 / V: (înv) dim~, ~os~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démonstratif, it dimonstrativo, lat demonstrativus] 1 (Grm; îs) Pronume ~ Pronume care arată locul în timp sau în spațiu al unui obiect față de vorbitor. 2 (Grm; îs) Adjectiv ~ Adjectiv care arată depărtarea sau apropierea unui obiect față de vorbitor. 3 Care demonstrează sau servește la o demonstrație (1-2) Si: ilustrativ. 4 (D. gesturi, manifestări ale oamenilor) Care exprimă, în mod ostentativ, un sentiment, o părere etc.

DEMONSTRATÍV, -Ă, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstrează sau servește la o demonstrație; ilustrativ. 2. (Despre gesturi, manifestări etc.) Care exprimă, în mod ostentativ, un sentiment, o părere etc. 3. (În sintagmele) Pronume demonstrativ = pronume care arată locul în timp sau în spațiu al unui obiect față de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arată depărtarea sau apropierea unui obiect. – Din fr. démonstratif, lat. demonstrativus.

DEMONSTRATÍV, -Ă, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstrează sau servește la o demonstrație; ilustrativ. 2. (Despre gesturi, manifestări etc.) Care exprimă, în mod ostentativ, un sentiment, o părere etc. 3. (În sintagmele) Pronume demonstrativ = pronume care arată locul în timp sau în spațiu al unui obiect față de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arată depărtarea sau apropierea unui obiect. – Din fr. démonstratif, lat. demonstrativus.

DEMONSTRATÍV, -Ă, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstrează sau servește la demonstrare. V. ilustrativ. Exemplu demonstrativ. Lecție demonstrativă. ◊ (Mil.) Exercițiu (teoretic) demonstrativ = exercițiu tactic în care se arată modul cel mai corect de execuție a unei teme de luptă; exercițiu model. Tragere demonstrativă = tragere la care se demonstrează puterea de pătrundere a proiectilului prin diferite obstacole pe care le poate întîlni pe traiectoria lui. 2. Care dă pe față ostentativ un sentiment, o părere, o atitudine etc. Gest demonstrativ.A plecat spre ieșire... cu un dispreț demonstrativ pentru portar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 115. 3. (Gram., în expr.) Pronume demonstrativ = pronume care înlocuiește un substantiv, arătînd totodată locul (în timp sau în spațiu al) obiectului respectiv față de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care însoțește substantivele, determinîndu-le și indicînd depărtarea sau apropierea acestora în timp sau în spațiu.

demonstratív adj. m., pl. demonstratívi; f. demonstratívă, pl. demonstratíve

demonstratív adj. m., pl. demonstratívi; f. sg. demonstratívă, pl. demonstratíve

DEMONSTRATÍV adj. 1. exemplificativ, ilustrativ. (O experiență chimică ~.) 2. (GRAM.) (înv.) arătător. (Pronume ~.) 3. v. ostentativ.

DEMONSTRATÍV, -Ă adj. 1. Care folosește pentru a demonstra; ilustrativ. ◊ Pronume demonstrativ = pronume care ține locul unui substantiv, indicând și locul obiectului respectiv față de vorbitor; adjectiv demonstrativ = adjectiv care însoțește un substantiv, determinându-l și indicând depărtarea sau apropierea acestuia în timp și spațiu. 2. Care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc. [Cf. lat. demonstrativus, fr. démonstratif].

DEMONSTRATÍV, -Ă adj. 1. care demonstrează, care servește pentru a demonstra; ilustrativ. ♦ pronume ~ = pronume care arată locul în timp și spațiu al obiectului față de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indică depărtarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival. 2. care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc. (< fr. démonstratif, lat. demonstrativus)

DEMONSTRATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care demonstrează ceva; servind la demonstrația unor lucruri. 2): Pronume ~ pronume care arată raporturi spațiale între persoana vorbitoare și obiectul sau persoana despre care este vorba. Adjectiv ~ adjectiv care arată depărtarea sau apropierea unui obiect. 3) Care manifestă deschis și în mod vădit o anumită atitudine sau un anumit sentiment, de regulă depreciativ. /<fr. démonstratif, lat. demonstrativus

demonstrativ a. 1. ce servă a demonstra: probă demonstrativă; 2. care dă ușor să înțeleagă ce cugetă: caracter demonstrativ; 3. Gram. se zice de pronumele ce servă a indica cu preciziune: acest, acel; 4. gen demonstrativ, în retorică, care are de obiect elogiul sau blamul, expunerea unei teze morale sau filozofice.

*demonstratív, -ă adj. (lat. demonstrativus). Care demonstrează: argument demonstrativ. Care face multe demonstrațiunĭ de amiciție orĭ de dușmănie, care nu ascunde ceĭa ce ce cugetă: persoană demonstrativă. Ret. Gen demonstrativ, al căruĭ obiect e lauda saŭ reprobarea. Gram. Pronume demonstrativ, care arată, ca: acesta, acela. Adv. În mod demonstrativ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEMONSTRATÍV adj. 1. exemplificativ, ilustrativ. (O experiență chimică ~.) 2. (GRAM.) (înv.) arătătór. (Pronume ~.) 3. ostentativ, provocator. (O atitudine ~.)

DEMONSTRATÍV, -Ă adj. (cf. lat. demonstrativus, fr. démonstratif): în sintagmele articol demonstrativ, adjectiv demonstrativ și pronume demonstrativ (v.).

Intrare: demonstrativ
demonstrativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demonstrativ demonstrativul demonstrati demonstrativa
plural demonstrativi demonstrativii demonstrative demonstrativele
genitiv-dativ singular demonstrativ demonstrativului demonstrative demonstrativei
plural demonstrativi demonstrativilor demonstrative demonstrativelor
vocativ singular
plural