demonofobie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: it demonofobie] (Med) Teamă patologică de demoni.

DEMONOFOBIE s.f. Teamă patologică de diavoli. [Gen. -iei. / cf. it. demonofobia, gr. daimon – demon, phobos – teamă].

DEMONOFOBIE s. f. frică patologică de demoni; satanofobie. (< it. demonofobia)

demonofobie s. f. Fobia de demoni ◊ „Demonofobia în mitologiile orientale și sud-est europene.” R.lit. 410 XI 92 p. 5 //din demon + -fobie//

demonofobie s. f., g.-d. art. demonofobiei

DEMONO- „demon, diavol”. ◊ gr. daimon „zeu, ființă supranaturală” > fr. démono-, it. id., engl. id., germ. dämono- > rom. demono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de diavoli; ~graf (v. -graf), s. m. și f., autor al unor scrieri despre demoni; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care tratează despre credințele religioase referitoare la demoni; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a demonilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f., (persoană) care adoră demonii; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul demonilor; ~manie (v. -manie), s. f., tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpînit de forțe diabolice; sin. demonopatie; ~patie (v. -patie), s. f., demonomanie*.