13 definiții pentru demonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMÓNIC, -Ă, demonici, -ce, adj. De demon; drăcesc, diabolic, demoniac, satanic. – Din lat. daemonicus.

DEMÓNIC, -Ă, demonici, -ce, adj. De demon; drăcesc, diabolic, demoniac, satanic. – Din lat. daemonicus.

demónic, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: lat daemonicus] 1-5 Care aparține demonului (1-5) Si: demoniac (1-5), diabolic, mefistofelic, satanic. 6-10 Care se referă la demon (1-5) Si: demoniac (6-10), diabolic, mefistofelic, satanic. 11-15 Care este specific demonului (1-5) Si: demoniac (11-15), diabolic, mefistofelic, satanic. 16-20 Care provine de la demon (1-5) Si: demoniac (16-20), diabolic, mefistofelic, satanic.

DEMÓNIC, -Ă, demonici, -e, adj. De demon; diabolic, satanic. O sinistră și demonică făptură. C. PETRESCU, C. V. 285. Plec sîmbătă în patrie, șiavînd o demonică inspirație pe drumpoate mă-ntorc săptămîna viitoare. CARAGIALE, O. VII 25. Dintr-un șir de munți a zidit demonicul său palat. EMINESCU, N. 66.

DEMÓNIC, -Ă adj. De drac; diabolic, satanic; demoniac. [< lat. daemonicus].

DEMÓNIC, -Ă adj. diabolic; satanic; demoniac (3). (< it. demonico, lat. daemonicus)

DEMÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de demoni; propriu demonilor; diabolic; diavolesc; satanic; drăcesc. /<lat. demonicus

*demoniác, -ónic, -ă adj. și s. (vgr. daimoniakós, și daimonikós). Inspirat de demon, de dracu, nebun: om demoniac. Drăcesc, diabolic: rîs demoniac. Adv. a rîde demoniac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demónic adj. m., pl. demónici; f. demónică, pl. demónice

demónic adj. m., pl. demónici; f. sg. demónică, pl. demónice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMONIC adj. diabolic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.)

Intrare: demonic
demonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demonic
  • demonicul
  • demonicu‑
  • demonică
  • demonica
plural
  • demonici
  • demonicii
  • demonice
  • demonicele
genitiv-dativ singular
  • demonic
  • demonicului
  • demonice
  • demonicei
plural
  • demonici
  • demonicilor
  • demonice
  • demonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demonic

  • 1. De demon.
    exemple
    • O sinistră și demonică făptură. C. PETRESCU, C. V. 285.
      surse: DLRLC
    • Plec sîmbătă în patrie, și – avînd o demonică inspirație pe drum – poate mă-ntorc săptămîna viitoare. CARAGIALE, O. VII 25.
      surse: DLRLC
    • Dintr-un șir de munți a zidit demonicul său palat. EMINESCU, N. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: