12 definiții pentru demobilizator

demobilizatór, ~oáre a [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669 / Pl: ~i, ~oáre / E: demobiliza + -tor] 1 Care lasă la vatră trupele. 2 Care trece o armată în stare de pace. 3-4 Care slăbește forța combativă și tenacitatea cuiva. 5 Descurajant.

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (2); descurajant. – Demobiliza + suf. -tor.

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (2); descurajant. – Demobiliza + suf. -tor.

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care slăbește forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau a unui scop); descurajator. Tendința de a lăsa ca lucrurile să meargă de la sine este demobilizatoare și oportunistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669.

demobilizatór adj. m., pl. demobilizatóri; f. sg. și pl. demobilizatoáre

demobilizatór adj. → mobilizator

DEMOBILIZATÓR adj. v. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, descurajator.

Demobilizator ≠ mobilizator

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. Care demobilizează (2); descurajant. [< demobiliza + -tor].

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. care demobilizează (2); descurajant. (< fr. démobilisateur)

DEMOBILIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care demobilizează; în stare să demobilizeze. Acțiune ~oare. /a demobiliza + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

demobilizatór adj. v. DEMORALIZANT. DEMORALIZATOR. DEPRIMANT. DESCURAJANT. DESCURAJATOR.

Intrare: demobilizator
demobilizator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demobilizator demobilizatorul demobilizatoare demobilizatoarea
plural demobilizatori demobilizatorii demobilizatoare demobilizatoarele
genitiv-dativ singular demobilizator demobilizatorului demobilizatoare demobilizatoarei
plural demobilizatori demobilizatorilor demobilizatoare demobilizatoarelor
vocativ singular
plural