2 intrări

13 definiții

demitizát1 sn [At: MDA ms / E: demitiza] 1-3 Demitizare (1-3).

demitizát2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~áți, ~e / E: demitiza] Care și-a pierdut caracterul mitic.

DEMITIZÁT, -Ă, demitizați, -te, adj. Care și-a pierdut caracterul mitic. – V. demitiza.

DEMITIZÁT, -Ă, demitizați, -te, adj. Care și-a pierdut caracterul mitic. – V. demitiza.

demitizá vt [At: MAGAZIN IST. 1968, nr. 12, 54 / Pzi: ~zéz / E: cf fr démythifier; it demittizare] 1 (C. e un mit) A înlătura. 2 A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. 3 (Pgn) A face să dispară o afirmație falsă Si: a demistifica (1).

DEMITIZÁ, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. ♦ P. gener. A face să dispară o afirmație falsă; a demistifica. – Cf. it. demitizzare.

DEMITIZÁ, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic. ♦ P. gener. A face să dispară o afirmație falsă, o scorneală; a demistifica. – Cf. it. demitizzare.

*demitizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demitizeáză

demitizá vb., ind. prez.1 sg. demitizéz, 3 sg. și pl. demitizeáză

DEMITIZÁ vb. v. demistifica.

DEMITIZÁ vb. I. tr. A înlătura un mit, o aureolă. [< it. demitizzare].

DEMITIZÁ vb. tr. 1. a face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza. 2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea și evoluția lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înțelesul lor primordial. (< it. demitizzare)

A DEMITIZÁ ~éz tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face să-și piardă caracterul mitic. 2) (mituri, prejudecăți etc.) A face să nu mai existe; a risipi; a spulbera; a demistifica. /<it. demitizzare

Intrare: demitiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demitiza demitizare demitizat demitizând singular plural
demitizea demitizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demitizez (să) demitizez demitizam demitizai demitizasem
a II-a (tu) demitizezi (să) demitizezi demitizai demitizași demitizaseși
a III-a (el, ea) demitizea (să) demitizeze demitiza demitiză demitizase
plural I (noi) demitizăm (să) demitizăm demitizam demitizarăm demitizaserăm, demitizasem*
a II-a (voi) demitizați (să) demitizați demitizați demitizarăți demitizaserăți, demitizaseți*
a III-a (ei, ele) demitizea (să) demitizeze demitizau demitiza demitizaseră
Intrare: demitizat
demitizat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demitizat demitizatul demitiza demitizata
plural demitizați demitizații demitizate demitizatele
genitiv-dativ singular demitizat demitizatului demitizate demitizatei
plural demitizați demitizaților demitizate demitizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)