2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMISTIFICÁT, -Ă, demistificați, -te, adj. Care a fost readus la ipostaza reală, după ce fusese denaturat. – V. demistifica.

DEMISTIFICÁT, -Ă, demistificați, -te, adj. Care a fost readus la ipostaza reală, după ce fusese denaturat. – V. demistifica.

demistificat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: demistifica] Care a fost redus la ipostaza reală după ce fusese denaturat.

demistificat1 sn [At: MDA ms / E: demistifica] 1 Demistificare (1). 2 Dezvăluire. 3 Demascare (2).

DEMISTIFICÁ, demistífic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mistificator. ♦ A demitiza. – După fr. démystifier.

DEMISTIFICÁ, demistífic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mistificator. ♦ A demitiza. – După fr. démystifier.

demistifica vt [At: FLACĂRA, 1975, nr. 48, 14 / Pzi: demistífic / E: fr démystifier] 1 A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mistificator Si: a demitiza (3). 2 A dezvălui. 3 A demasca (3-4).

DEMISTIFICÁ vb. I. tr. A înlătura o mistificare, o eroare, o minciună. [Cf. it. demistificare, fr. démystifier].

DEMISTIFICÁ vb. tr. a înlătura o mistificare, o minciună. ◊ a demitiza. (după fr. démystifier)

A DEMISTIFICÁ demistífic tranz. 1) (lucruri, idei etc.) A face să-și piardă caracterul mistificator. 2) (mituri, erori etc.) A face să nu mai existe; a demitiza; a spulbera; a risipi. /<fr. démystifier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*demistificá (a ~) vb., ind. prez. 3 demistífică

demistificá vb., ind. prez.1 sg. demistífic, 3 sg. și pl. demistífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: demistificat
demistificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demistificat
  • demistificatul
  • demistificatu‑
  • demistifica
  • demistificata
plural
  • demistificați
  • demistificații
  • demistificate
  • demistificatele
genitiv-dativ singular
  • demistificat
  • demistificatului
  • demistificate
  • demistificatei
plural
  • demistificați
  • demistificaților
  • demistificate
  • demistificatelor
vocativ singular
plural
Intrare: demistifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demistifica
  • demistificare
  • demistificat
  • demistificatu‑
  • demistificând
  • demistificându‑
singular plural
  • demistifică
  • demistificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demistific
(să)
  • demistific
  • demistificam
  • demistificai
  • demistificasem
a II-a (tu)
  • demistifici
(să)
  • demistifici
  • demistificai
  • demistificași
  • demistificaseși
a III-a (el, ea)
  • demistifică
(să)
  • demistifice
  • demistifica
  • demistifică
  • demistificase
plural I (noi)
  • demistificăm
(să)
  • demistificăm
  • demistificam
  • demistificarăm
  • demistificaserăm
  • demistificasem
a II-a (voi)
  • demistificați
(să)
  • demistificați
  • demistificați
  • demistificarăți
  • demistificaserăți
  • demistificaseți
a III-a (ei, ele)
  • demistifică
(să)
  • demistifice
  • demistificau
  • demistifica
  • demistificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demistificat

  • 1. Care a fost readus la ipostaza reală, după ce fusese denaturat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi demistifica
    surse: DEX '98 DEX '09

demistifica

  • 1. A face ca un lucru, o idee să-și piardă caracterul mistificator.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: