demis², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iși, ~e / E: demite] 1 (Îrg; d. ochi, sprâncene, brațe etc.) Lăsat în jos. 2 (Trs; fig) Care a coborât la un nivel inferior (într-o discuție, atitudine etc.). 3 Destituit².

demis¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: demite] 1-2 (Îrg) Demitere (1-2). 3 Destituire.

demisie sf [At: CR (1833), 182²/20 / V: ~sion sn, ~siune, dim~, (înv) dimision sn / Pl: ~ii / E: fr demission, it dimissione] 1-2 (Construit cu a da, a primi) Act, cerere scrisă, prin care cineva se retrage (de bunăvoie) dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc., cerând să i se desfacă contractul de muncă.

demision sn vz demisie

demisiune sf vz demisie

dimisie sf vz demisie

dimision sn vz demisie

DEMISIE, demisii, s. f. Act prin care cineva renunță la o funcție, la o sarcină, la o demnitate etc. Vînzătorii de ziare își desfăceau teancurile din fugă, zbierînd cît îi ținea gura: «demisia guvernului». M. I. CARAGIALE, C. 100. – Variantă: (învechit) dimisie (ALECSANDRI, T. II 57) s. f.

DEMISIE s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. démission, lat. demissio – îndepărtare].

DEMISIUNE s.f. v. demisie.

DIMISIE s.f. v. demisie.

DEMISIE s. f. act prin care cineva renunță la o funcție, la o demnitate etc. (< fr. démission, lat. demissio)

DEMISIE ~i f. 1) Declarație (scrisă) prin care o persoană renunță la un post sau la o funcție (benevol sau prin constrângere). 2) Act care conține o asemenea declarație. [Art. demisia; G.-D. demisiei; Sil. -si-e] /<fr. demission

demisi(un)e f. act prin care se demisionează: și-a dat demisia.

*demisiúne și dimisiúne f. (lat. demissio, -ónis, acțiunea de a lăsa să cadă, trîntire, și dimissio, îndepărtare, trimetere, înlăturare; fr. démission, it. dimissione, sp. dimisión. v. misiune, demit). Acțiunea de a demisiona, de a demite dintr’o funcțiune. Hîrtie pin care arăți că te demițĭ. – Și -ísie.

demisie (desp. -si-e) s. f., art. demisia (desp. -si-a), g.-d. art. demisiei; pl. demisii, art. demisiile (desp. -si-i-)

demisie (-si-e) s. f., art. demisia (-si-a), g.-d. art. demisiei; pl. demisii, art. demisiile (-si-i-)

demisie s. f. (sil. -si-e), art. demisia (sil. -si-a), g.-d. art. demisiei; pl. demisii, art. demisiile (sil. -si-i-)

demisie

demisie, -siei gen. a.

DEMISIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)

DEMISIE s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)