13 definiții pentru demență

deménță sf [At: NEGULICI / V: (îvr) ~ție / Pl: ~țe / E: fr démence, lat dementia] 1 Alienație mintală Si: nebunie. 2 (Nob; îlv) A cădea în ~ A înnebuni. 3 Purtare zvăpăiată.

DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.

DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.

DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Pierdere a minții, alienație mintală; nebunie. E pe cale să facă o demență melancolică. CAMIL PETRESCU, T. III 45. ♦ Fig. Stare de surescitare intensă. Dar de unde putea să știe... că de azi înainte demența mea a intrat într-o altă fază? IBRĂILEANU, A. 112.

deménță s. f., g.-d. art. deménței; pl. deménțe

deménță s. f., g.-d. art. deménței; pl. deménțe

DEMÉNȚĂ s. 1. v. nebunie. 2. demență precoce = schizofrenie.

DEMÉNȚĂ s.f. Alienație mintală, nebunie. ♦ (Fig.) Surescitare intensă (vecină cu nebunia). [Cf. fr. démence, it. demenza, lat. dementia].

DEMÉNȚĂ s. f. 1. alienație mintală, nebunie. 2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia). (< fr. démence, lat. dementia)

DEMÉNȚĂ ~e f. 1) Stare a unei persoane demente; alienație; nebunie. 2) Manifestare de om dement. /<fr. démence, lat. dementia

demență f. 1. sminteală; 2. purtare svăpăiată.

*deménță f. pl. e (lat. dementia). Nebunie, zdruncinarea rațiuniĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEMÉNȚĂ s. (MED.) 1. alienare, alienație, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneálă, (înv. și reg.) smíntă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzíe, (prin Bucov.) sălteálă, (Mold.) zăluzeálă, zăluzíe, zărgheálă, zărghénie, (fam.) căpiálă, (fig.) rătăcíre, scrînteálă, țăcăneálă. 2. demență precoce = schizofrenie.

Intrare: demență
demență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demență demența
plural demențe demențele
genitiv-dativ singular demențe demenței
plural demențe demențelor
vocativ singular
plural