2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMARCÁT, -Ă, demarcați, -te, adj. 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație. 2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. – V. demarca.

DEMARCÁT, -Ă, demarcați, -te, adj. 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație. 2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. – V. demarca.

demarcat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: demarca] 1 Care a fost separat printr-o linie de demarcație (6). 2 Delimitat2. 3 Despărțit2. 4 (Spt) Care a ieșit de sub supravegherea adversarului.

demarcat1 sn [At: MDA ms / E: demarca] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Demarcare (4).

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. și: demárc] – Din fr. démarquer.

demarca [At: DEX / Pzi: ~chez / E: fr démarquer] 1 vt A trasa o linie de demarcație (6). 2 vt A delimita. 3 vt A despărți. 4 vr (Spt) A scăpa de sub supravegherea adversarului.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Despre un jucător de fotbal, handbal etc.) A scăpa de sub paza unui adversar, a evita acțiunea de supraveghere a adversarului.

DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].

DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)

A SE DEMARCÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieși de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer

A DEMARCÁ ~chéz tranz. A determina trasând anumite limite; a delimita; a țărmuri. /<fr. démarquer

*demárc și -chéz a - v. tr. (fr. démarquer, a scoate marca de pe un lucru cu înțelesu luĭ marquer, a marca. V. marcă). Separ, hotărnicesc, delimitez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demarcát adj. m., pl. demarcáți; f. sg. demarcátă, pl. demarcáte

!demarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 demarcheáză/demárcă

demarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. și pl. demarcheáză/demárcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMARCAT adj. circumscris, delimitat, limitat, mărginit. (Teren ~; suprafață ~.)

DEMARCA vb. a circumscrie, a delimita, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (~ un teren.)

Intrare: demarcat
demarcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demarcat
  • demarcatul
  • demarcatu‑
  • demarca
  • demarcata
plural
  • demarcați
  • demarcații
  • demarcate
  • demarcatele
genitiv-dativ singular
  • demarcat
  • demarcatului
  • demarcate
  • demarcatei
plural
  • demarcați
  • demarcaților
  • demarcate
  • demarcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: demarca
demarca1 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demarca
  • demarcare
  • demarcat
  • demarcatu‑
  • demarcând
  • demarcându‑
singular plural
  • demarchea
  • demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demarchez
(să)
  • demarchez
  • demarcam
  • demarcai
  • demarcasem
a II-a (tu)
  • demarchezi
(să)
  • demarchezi
  • demarcai
  • demarcași
  • demarcaseși
a III-a (el, ea)
  • demarchea
(să)
  • demarcheze
  • demarca
  • demarcă
  • demarcase
plural I (noi)
  • demarcăm
(să)
  • demarcăm
  • demarcam
  • demarcarăm
  • demarcaserăm
  • demarcasem
a II-a (voi)
  • demarcați
(să)
  • demarcați
  • demarcați
  • demarcarăți
  • demarcaserăți
  • demarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • demarchea
(să)
  • demarcheze
  • demarcau
  • demarca
  • demarcaseră
demarca2 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demarca
  • demarcare
  • demarcat
  • demarcatu‑
  • demarcând
  • demarcându‑
singular plural
  • demarcă
  • demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demarc
(să)
  • demarc
  • demarcam
  • demarcai
  • demarcasem
a II-a (tu)
  • demarci
(să)
  • demarci
  • demarcai
  • demarcași
  • demarcaseși
a III-a (el, ea)
  • demarcă
(să)
  • demarce
  • demarca
  • demarcă
  • demarcase
plural I (noi)
  • demarcăm
(să)
  • demarcăm
  • demarcam
  • demarcarăm
  • demarcaserăm
  • demarcasem
a II-a (voi)
  • demarcați
(să)
  • demarcați
  • demarcați
  • demarcarăți
  • demarcaserăți
  • demarcaseți
a III-a (ei, ele)
  • demarcă
(să)
  • demarce
  • demarcau
  • demarca
  • demarcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demarcat

  • 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: delimitat
  • 2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi demarca
    surse: DEX '98 DEX '09

demarca

etimologie: