3 intrări

20 de definiții

demarcát1 sn [At: MDA ms / E: demarca] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Demarcare (4).

demarcát2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~áți, ~e / E: demarca] 1 Care a fost separat printr-o linie de demarcație (6). 2 Delimitat2. 3 Despărțit2. 4 (Spt) Care a ieșit de sub supravegherea adversarului.

DEMARCÁT, -Ă, demarcați, -te, adj. 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație. 2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. – V. demarca.

DEMARCÁT, -Ă, demarcați, -te, adj. 1. (Despre suprafețe, spații etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcație. 2. (Despre sportivi angajați într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. – V. demarca.

demarcát adj. m., pl. demarcáți; f. sg. demarcátă, pl. demarcáte

DEMARCÁT adj. v. delimitat.

demarcá [At: DEX / Pzi: ~chéz / E: fr démarquer] 1 vt A trasa o linie de demarcație (6). 2 vt A delimita. 3 vt A despărți. 4 vr (Spt) A scăpa de sub supravegherea adversarului.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. și: demárc] – Din fr. démarquer.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.

DEMARCÁ, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Despre un jucător de fotbal, handbal etc.) A scăpa de sub paza unui adversar, a evita acțiunea de supraveghere a adversarului.

!demarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 demarcheáză/demárcă

demarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. și pl. demarcheáză/demárcă

DEMARCÁ vb. v. delimita.

DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].

DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)

A SE DEMARCÁ pers. 3 se ~cheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieși de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer

A DEMARCÁ ~chéz tranz. A determina trasând anumite limite; a delimita; a țărmuri. /<fr. démarquer

*demárc și -chéz a - v. tr. (fr. démarquer, a scoate marca de pe un lucru cu înțelesu luĭ marquer, a marca. V. marcă). Separ, hotărnicesc, delimitez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEMARCÁT adj. circumscris, delimitat, limitat, mărginit. (Teren ~; suprafață ~.)

DEMARCÁ vb. a circumscrie, a delimita, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (~ un teren.)

Intrare: demarca (1 demarc)
demarca (1 demarc) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demarca demarcare demarcat demarcând singular plural
demarcă demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demarc (să) demarc demarcam demarcai demarcasem
a II-a (tu) demarci (să) demarci demarcai demarcași demarcaseși
a III-a (el, ea) demarcă (să) demarce demarca demarcă demarcase
plural I (noi) demarcăm (să) demarcăm demarcam demarcarăm demarcaserăm, demarcasem*
a II-a (voi) demarcați (să) demarcați demarcați demarcarăți demarcaserăți, demarcaseți*
a III-a (ei, ele) demarcă (să) demarce demarcau demarca demarcaseră
Intrare: demarca (1 demarchez)
demarca (1 demarchez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demarca demarcare demarcat demarcând singular plural
demarchea demarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demarchez (să) demarchez demarcam demarcai demarcasem
a II-a (tu) demarchezi (să) demarchezi demarcai demarcași demarcaseși
a III-a (el, ea) demarchea (să) demarcheze demarca demarcă demarcase
plural I (noi) demarcăm (să) demarcăm demarcam demarcarăm demarcaserăm, demarcasem*
a II-a (voi) demarcați (să) demarcați demarcați demarcarăți demarcaserăți, demarcaseți*
a III-a (ei, ele) demarchea (să) demarcheze demarcau demarca demarcaseră
Intrare: demarcat
demarcat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demarcat demarcatul demarca demarcata
plural demarcați demarcații demarcate demarcatele
genitiv-dativ singular demarcat demarcatului demarcate demarcatei
plural demarcați demarcaților demarcate demarcatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)