4 definiții pentru demantela

DEMANTELÁ, demantelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A demola; fig. a dezorganiza. – Din fr. démanteler.

*demantelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 demanteleáză

demantelá vb., ind. prez.1 sg. demanteléz, 3 sg. și pl. demanteleáză

DEMANTELÁ vb. tr. 1. a demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăți spre a o scoate din sistemul defensiv. 2. (fig.) a dezorganiza, a destrăma. (< fr. démanteler)

Intrare: demantela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demantela demantelare demantelat demantelând singular plural
demantelea demantelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demantelez (să) demantelez demantelam demantelai demantelasem
a II-a (tu) demantelezi (să) demantelezi demantelai demantelași demantelaseși
a III-a (el, ea) demantelea (să) demanteleze demantela demantelă demantelase
plural I (noi) demantelăm (să) demantelăm demantelam demantelarăm demantelaserăm, demantelasem*
a II-a (voi) demantelați (să) demantelați demantelați demantelarăți demantelaserăți, demantelaseți*
a III-a (ei, ele) demantelea (să) demanteleze demantelau demantela demantelaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)