11 definiții pentru demagogie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demagogíe sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: démagogie] 1-2 (Încercare de) înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice, laude nemeritate etc. practicată de cineva pentru a-și crea popularitate. 3 Purtare de demagog.

DEMAGOGÍE, demagogii, s. f. Înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicată de cineva pentru a-și crea popularitate; purtare de demagog. – Din fr. démagogie.

DEMAGOGÍE, demagogii, s. f. Înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicată de cineva pentru a-și crea popularitate; purtare de demagog. – Din fr. démagogie.

DEMAGOGÍE, demagogii, s. f. Metodă de înșelare a maselor populare, practicată de politicienii reacționari, constînd în folosirea unor mijloace nedemne (promisiuni mincinoase, denaturare a faptelor etc.); purtare de demagog. Adeseori aceia care strigă în contra aristocrației sînt niște aristocrați ascunși în stremțele demagogiei. RUSSO, S. 182.

DEMAGOGÍE s.f. Atitudine politică constând în înșelare prin promisiuni și lozinci ademenitoare și mincinoase. ♦ Atitudine de demagog. [Gen. -iei. / cf. fr. démagogie, it., gr. demagogia].

DEMAGOGÍE s. f. metodă și atitudine politică de înșelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obține popularitate; atitudine de demagog. (< fr. démagogie, gr. demagogia)

DEMAGOGÍE ~i f. 1) Metodă de înșelare a publicului, practicată de politicieni, prin promisiuni mincinoase și discursuri bombastice. 2) Atitudine de om care folosește o astfel de metodă. [Art. demagogia; G.-D. demagogiei; Sil. -gi-e] /<fr. démagogie

demagogie f. dominațiune populară exagerată.

*demagogíe f. (vgr. demagogia). Lingușirea poporuluĭ ca să-ĭ exploatezĭ. V. democrație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demagogíe s. f., art. demagogía, g.-d. art. demagogíei; pl. demagogíi, art. demagogíile

demagogíe s. f., art. demagogía, g.-d. art. demagogíei; pl. demagogíi, art. demagogíile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEM-, v. DEMO-.~agog (v. -agog), s. m. și f., 1. Conducător al unei grupări democratice, în antichitate. 2. Persoană care caută să-și creeze popularitate prin discursuri emfatice, prin promisiuni mincinoase etc.; ~agogie (v. -agogie), s. f., metodă și atitudine politică de înșelare a poporului prin promisiuni ademenitoare; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ecologic al structurii și dinamicii populațiilor.

Intrare: demagogie
demagogie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demagogie
  • demagogia
plural
  • demagogii
  • demagogiile
genitiv-dativ singular
  • demagogii
  • demagogiei
plural
  • demagogii
  • demagogiilor
vocativ singular
plural