DELTA, delta, s. m. A patra literă a aflabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦ Fig. Simbol al adevărului; p. ext. adevăr. – Din gr. délta.

delta smi [At: DEX / E: ngr δελτα] 1 A patra literă a alfabetului grecesc, în formă de triunghi. 2 (Fig) Simbol al adevărului. 3 (Pex) Adevăr. 4 (Îs) Avion ~ Avion cu aripi triunghiulare.

DELTA s. m. invar. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦ Fig. Simbol al adevărului; p. ext. adevăr. – Cuv. gr.

DELTA s. m. invar. A patra literă a alfabetului grecesc (a cărei majusculă are forma unui triunghi). ♦ Fig. Semn, simbol al adevărului; p. ext. adevăr. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31.

DELTA s.m. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ◊ Avion delta = avion cu aripi triunghiulare. ♦ (Fig.) Simbol al adevărului; adevăr. [Pl. invar. / < gr. delta].

DELTA s. m. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului d. 2. (fig.) simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr. (< fr., gr. delta)

DELTA m. invar. 1) Numele celei de-a patra litere a alfabetului grecesc, având forma unui triunghi. 2) fig. Simbol al adevărului. /Cuv. gr.

delta f. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, în formă de triunghiu; 2. spațiu triunghiular coprins între brațele unui fluviu, care se bifurcă la vărsarea-i în mare: delta Nilului, Dunării, Rinului. 3. fig. fundament: delta Biblicelor sfinte, profețiilor amare EM.

deltă sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr delta] 1 Formă de relief ca un triunghi de pământ nou, umed, rezultat din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a curenților litorali. 2 Complex vegetal și zoologic foarte bogat dintr-o deltă (1).

DELTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mîl și nisip la vărsarea unui fluviu într-o mare cu maree de intensitate mică. Copacii strîng în trunchiurile lor nenumărate șuvoaie de apă, revărsîndu-le apoi prin mii de frunze, ca printr-o stufoasă deltă, în vastul ocean aerian. BOGZA, C. O. 91. Ea nu fusese niciodată acolo; se născuse în deltă. SADOVEANU, P. M. 40. La asfințit, cerul roșu de foc... Părea că arde delta cu imensele păduri de stuf în zare. BART, E. 125.

DELTĂ s.f. Porțiune de pămînt de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mîl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc].

DELTĂ s. f. zonă aluvionară, triunghiulară, între brațele unui fluviu la vărsarea în mare. (< fr. delta)

DELTĂ ~e f. Formă de relief care se formează prin acumularea de aluviuni în zona de vărsare a unei ape curgătoare într-un lac, într-o mare sau într-un ocean. /<fr. delta

*déltă f., pl. e (d vgr. délta, numele luĭ D grecesc, care e ca un triunghĭ). Insulă în treĭ colțurĭ care se formează la gura fluviilor în mările fără reflux (ca la Dunăre, la Nil, la Ron). V. estuar.

delta (literă grecească) s. m., pl. delta; δ, Δ

delta (literă grecească, adevăr) s. m., pl. delta; (litera) δ, Δ

delta (literă) s. m. invar.

deltă (vărsare a unui fluviu) s. f., g.-d. art. deltei; pl. delte

deltă (vărsare a unui fluviu) s. f., g.-d. art. deltei; pl. delte

deltă (a unui fluviu) s. f., g.-d. art. deltei; pl. delte

deltă, (engl.= delta) zonă de la gurile de vărsare ale unui râu într-un lac sau mare unde se pot acumula cantități mari de material terigen în raport cu materialul spălat de valuri, curenți sau maree. Domeniul deltaic se dezvoltă atât subaerian (d. emersă sau câmpia deltaică), cât și subacvatic (d. submersă sau d. frontală) și se extinde prin procese de progradare, determinând acumulări groase de sedimente, cu geometria tipică a conurilor de dejecție.