2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

délta smi [At: DEX / E: ngr δελτα] 1 A patra literă a alfabetului grecesc, în formă de triunghi. 2 (Fig) Simbol al adevărului. 3 (Pex) Adevăr. 4 (Îs) Avion ~ Avion cu aripi triunghiulare.

DÉLTA, delta, s. m. A patra literă a aflabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦ Fig. Simbol al adevărului; p. ext. adevăr. – Din gr. délta.

DÉLTA s. m. invar. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦ Fig. Simbol al adevărului; p. ext. adevăr. – Cuv. gr.

DÉLTA s. m. invar. A patra literă a alfabetului grecesc (a cărei majusculă are forma unui triunghi). ♦ Fig. Semn, simbol al adevărului; p. ext. adevăr. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31.

délta (literă grecească, adevăr) s. m., pl. délta; (litera) δ, Δ

délta (literă) s. m. invar.

DÉLTA s.m. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ◊ Avion delta = avion cu aripi triunghiulare. ♦ (Fig.) Simbol al adevărului; adevăr. [Pl. invar. / < gr. delta].

DÉLTA s. m. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului d. 2. (fig.) simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr. (< fr., gr. delta)

DÉLTA m. invar. 1) Numele celei de-a patra litere a alfabetului grecesc, având forma unui triunghi. 2) fig. Simbol al adevărului. /Cuv. gr.

delta f. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, în formă de triunghiu; 2. spațiu triunghiular coprins între brațele unui fluviu, care se bifurcă la vărsarea-i în mare: delta Nilului, Dunării, Rinului. 3. fig. fundament: delta Biblicelor sfinte, profețiilor amare EM.

déltă sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr delta] 1 Formă de relief ca un triunghi de pământ nou, umed, rezultat din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a curenților litorali. 2 Complex vegetal și zoologic foarte bogat dintr-o deltă (1).

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta.

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta.

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mîl și nisip la vărsarea unui fluviu într-o mare cu maree de intensitate mică. Copacii strîng în trunchiurile lor nenumărate șuvoaie de apă, revărsîndu-le apoi prin mii de frunze, ca printr-o stufoasă deltă, în vastul ocean aerian. BOGZA, C. O. 91. Ea nu fusese niciodată acolo; se născuse în deltă. SADOVEANU, P. M. 40. La asfințit, cerul roșu de foc... Părea că arde delta cu imensele păduri de stuf în zare. BART, E. 125.

déltă (vărsare a unui fluviu) s. f., g.-d. art. déltei; pl. délte

déltă (a unui fluviu) s. f., g.-d. art. déltei; pl. délte

DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc].

DÉLTĂ s. f. zonă aluvionară, triunghiulară, între brațele unui fluviu la vărsarea în mare. (< fr. delta)

DÉLTĂ ~e f. Formă de relief care se formează prin acumularea de aluviuni în zona de vărsare a unei ape curgătoare într-un lac, într-o mare sau într-un ocean. /<fr. delta

*déltă f., pl. e (d vgr. délta, numele luĭ D grecesc, care e ca un triunghĭ). Insulă în treĭ colțurĭ care se formează la gura fluviilor în mările fără reflux (ca la Dunăre, la Nil, la Ron). V. estuar.

Intrare: deltă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deltă delta
plural delte deltele
genitiv-dativ singular delte deltei
plural delte deltelor
vocativ singular
plural
Intrare: delta
Surse flexiune: DOR