12 definiții pentru deltă

déltă sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr delta] 1 Formă de relief ca un triunghi de pământ nou, umed, rezultat din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a curenților litorali. 2 Complex vegetal și zoologic foarte bogat dintr-o deltă (1).

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta.

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta.

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mîl și nisip la vărsarea unui fluviu într-o mare cu maree de intensitate mică. Copacii strîng în trunchiurile lor nenumărate șuvoaie de apă, revărsîndu-le apoi prin mii de frunze, ca printr-o stufoasă deltă, în vastul ocean aerian. BOGZA, C. O. 91. Ea nu fusese niciodată acolo; se născuse în deltă. SADOVEANU, P. M. 40. La asfințit, cerul roșu de foc... Părea că arde delta cu imensele păduri de stuf în zare. BART, E. 125.

déltă (vărsare a unui fluviu) s. f., g.-d. art. déltei; pl. délte

déltă (a unui fluviu) s. f., g.-d. art. déltei; pl. délte

DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc].

DÉLTĂ s. f. zonă aluvionară, triunghiulară, între brațele unui fluviu la vărsarea în mare. (< fr. delta)

DÉLTĂ ~e f. Formă de relief care se formează prin acumularea de aluviuni în zona de vărsare a unei ape curgătoare într-un lac, într-o mare sau într-un ocean. /<fr. delta

*déltă f., pl. e (d vgr. délta, numele luĭ D grecesc, care e ca un triunghĭ). Insulă în treĭ colțurĭ care se formează la gura fluviilor în mările fără reflux (ca la Dunăre, la Nil, la Ron). V. estuar.

delta f. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, în formă de triunghiu; 2. spațiu triunghiular coprins între brațele unui fluviu, care se bifurcă la vărsarea-i în mare: delta Nilului, Dunării, Rinului. 3. fig. fundament: delta Biblicelor sfinte, profețiilor amare EM.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

deltă, (engl.= delta) zonă de la gurile de vărsare ale unui râu într-un lac sau mare unde se pot acumula cantități mari de material terigen în raport cu materialul spălat de valuri, curenți sau maree. Domeniul deltaic se dezvoltă atât subaerian (d. emersă sau câmpia deltaică), cât și subacvatic (d. submersă sau d. frontală) și se extinde prin procese de progradare, determinând acumulări groase de sedimente, cu geometria tipică a conurilor de dejecție.

Intrare: deltă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deltă delta
plural delte deltele
genitiv-dativ singular delte deltei
plural delte deltelor
vocativ singular
plural