DELIRANT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir (1), ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului (1); excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. délirant.

delirant, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr délirant] 1 Care delirează (1). 2-3 (Ca) de delir (1).

DELIRANT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir, ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului; excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. délirant.

DELIRANT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în delir, care prezintă caracterul delirului. Bolnavul o văzuse fără nici un interes, după cum vedea pe toată lumea, cu suprema indiferență a minților delirante. D. ZAMFIRESCU, R. 277. ♦ Fig. Care ajunge aproape pînă la delir, excesiv, frenetic. S-a așezat jos, parcă fără să observe aclamațiile delirante. CAMIL PETRESCU, U. N. 148. ◊ (Adverbial) Mulțimea aplaudă delirant. CAMIL PETRESCU, B. 102.

DELIRANT, -Ă adj. Care delirează; (ca) de delir. ♦ (Fig.) Exaltat, frenetic. [Cf. fr. délirant].

DELIRANT, -Ă adj. (și s. m.) care delirează; (ca) de delir. ◊ (fig.) exaltat, frenetic. (< fr. délirant)

DELIRANT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care delirează; aflat în stare de delir. 2) Care provoacă delir. Temperatură ~tă. 3) fig. Care vădește o pasiune foarte puternică; cu o exaltare de delir. /<fr. délirant

delirant a. 1. care e în delir; 2. fig. extravagant, dezordonat.

*deliránt, -ă adj. și s. (fr. délirant). Care e delir: imaginațiune delirantă.

delirant adj. m., pl. deliranți; f. delirantă, pl. delirante

delirant adj. m., pl. deliranți; f. delirantă, pl. delirante

delirant adj. m., pl. deliranți; f. sg. delirantă, pl. delirante