2 intrări

16 definiții

delirá vi [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr délirer] 1 A fi în stare de delir (1). 2 (Fig) A vorbi mult, pătimaș (spunând lucruri utopice sub influența unui entuziasm excesiv).

DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.

DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.

DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A aiura. A fost o întîmplare norocoasă... că în noaptea cînd a început să delireze l-am auzit. C. PETRESCU, C. V. 205.

delirá (a ~) vb., ind. prez. 3 delireáză

delirá vb., ind. prez. 1 sg. deliréz, 3 sg. și pl. delireáză

DELIRÁ vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bâigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)

DELIRÁ vb. I. intr. A fi într-o stare de delir; a aiura. [< fr. délirer, it., lat. delirare].

DELIRÁ vb. intr. a fi într-o stare de delir; a aiura. (< fr. délirer, lat. delirare)

A DELIRÁ ~éz intranz. A vorbi fără înțeles din cauza tulburării conștiinței; a fi în delir; a aiura. /<fr. délirer, lat. delirare

delirà v. a avea delir, a aiuri.

delí-agá sm [At: MUSTE, ap. ȘIO II2, 45 / Pl: ~le / E: tc deli-aga] (Tcî) Delibașă.

deli-ceaúș sm [At: DIONISIE, C. 210 / Pl: ~i / E: tc deli-çauș) (Înv) Caporal în armata turcească.

delí (-lésc, -ít), vb. A da, a împărți. Bg. deliă „a împărți”, din sl. dĕlŭ „parte”; cf. deal. Cuvînt rar. Pare identic, sau cel puțin trebuie să se fi încrucișat cu dili.Der. delniță, s. f. (înv., și Olt., țarină, arătură), din sl. dĕlnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22); delnic, adj. (înstărit, avut), din sl. dĕlnikŭ.

*deliréz v. intr. (lat. deliro, -áre, a ĭeși din brazdă, fig. a aĭura, d. lîra, brazdă). Aĭurez, îs în delir. V. bîiguĭ și greș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DELIRÁ vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bîigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)

Intrare: delira
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) delira delirare delirat delirând singular plural
delirea delirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) delirez (să) delirez deliram delirai delirasem
a II-a (tu) delirezi (să) delirezi delirai delirași deliraseși
a III-a (el, ea) delirea (să) delireze delira deliră delirase
plural I (noi) delirăm (să) delirăm deliram delirarăm deliraserăm, delirasem*
a II-a (voi) delirați (să) delirați delirați delirarăți deliraserăți, deliraseți*
a III-a (ei, ele) delirea (să) delireze delirau delira deliraseră
Intrare: deli
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deli delire delit delind singular plural
delește deliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) delesc (să) delesc deleam delii delisem
a II-a (tu) delești (să) delești deleai deliși deliseși
a III-a (el, ea) delește (să) delească delea deli delise
plural I (noi) delim (să) delim deleam delirăm deliserăm, delisem*
a II-a (voi) deliți (să) deliți deleați delirăți deliserăți, deliseți*
a III-a (ei, ele) delesc (să) delească deleau deli deliseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)