2 intrări

16 definiții

delirá vi [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr délirer] 1 A fi în stare de delir (1). 2 (Fig) A vorbi mult, pătimaș (spunând lucruri utopice sub influența unui entuziasm excesiv).

DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.

DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.

DELIRÁ, delirez, vb. I. Intranz. A aiura. A fost o întîmplare norocoasă... că în noaptea cînd a început să delireze l-am auzit. C. PETRESCU, C. V. 205.

delirá (a ~) vb., ind. prez. 3 delireáză

delirá vb., ind. prez. 1 sg. deliréz, 3 sg. și pl. delireáză

DELIRÁ vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bâigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)

DELIRÁ vb. I. intr. A fi într-o stare de delir; a aiura. [< fr. délirer, it., lat. delirare].

DELIRÁ vb. intr. a fi într-o stare de delir; a aiura. (< fr. délirer, lat. delirare)

A DELIRÁ ~éz intranz. A vorbi fără înțeles din cauza tulburării conștiinței; a fi în delir; a aiura. /<fr. délirer, lat. delirare

delirà v. a avea delir, a aiuri.

delí-agá sm [At: MUSTE, ap. ȘIO II2, 45 / Pl: ~le / E: tc deli-aga] (Tcî) Delibașă.

deli-ceauș sm [At: DIONISIE, C. 210 / Pl: ~i / E: tc deli-çauş] (Înv) Caporal în armata turcească.

delí (-lésc, -ít), vb. A da, a împărți. Bg. deliă „a împărți”, din sl. dĕlŭ „parte”; cf. deal. Cuvînt rar. Pare identic, sau cel puțin trebuie să se fi încrucișat cu dili.Der. delniță, s. f. (înv., și Olt., țarină, arătură), din sl. dĕlnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22); delnic, adj. (înstărit, avut), din sl. dĕlnikŭ.

*deliréz v. intr. (lat. deliro, -áre, a ĭeși din brazdă, fig. a aĭura, d. lîra, brazdă). Aĭurez, îs în delir. V. bîiguĭ și greș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DELIRA vb. (MED.) a aiura, (înv. și reg.) a bîigui, (Olt.) a lozi. (Bolnavul ~ din cauza febrei.)

Intrare: delira
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delira
  • delirare
  • delirat
  • deliratu‑
  • delirând
  • delirându‑
singular plural
  • delirea
  • delirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delirez
(să)
  • delirez
  • deliram
  • delirai
  • delirasem
a II-a (tu)
  • delirezi
(să)
  • delirezi
  • delirai
  • delirași
  • deliraseși
a III-a (el, ea)
  • delirea
(să)
  • delireze
  • delira
  • deliră
  • delirase
plural I (noi)
  • delirăm
(să)
  • delirăm
  • deliram
  • delirarăm
  • deliraserăm
  • delirasem
a II-a (voi)
  • delirați
(să)
  • delirați
  • delirați
  • delirarăți
  • deliraserăți
  • deliraseți
a III-a (ei, ele)
  • delirea
(să)
  • delireze
  • delirau
  • delira
  • deliraseră
Intrare: deli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deli
  • delire
  • delit
  • delind
singular plural
  • delește
  • deliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delesc
(să)
  • delesc
  • deleam
  • delii
  • delisem
a II-a (tu)
  • delești
(să)
  • delești
  • deleai
  • deliși
  • deliseși
a III-a (el, ea)
  • delește
(să)
  • delească
  • delea
  • deli
  • delise
plural I (noi)
  • delim
(să)
  • delim
  • deleam
  • delirăm
  • deliserăm
  • delisem
a II-a (voi)
  • deliți
(să)
  • deliți
  • deleați
  • delirăți
  • deliserăți
  • deliseți
a III-a (ei, ele)
  • delesc
(să)
  • delească
  • deleau
  • deli
  • deliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)