10 definiții pentru delincvență delicvență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELINCVÉNȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénță s. f.] – Din fr. délinquance.

DELINCVÉNȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénță s. f.] – Din fr. délinquance.

delincvență sf [At: CĂLINESCU, I. 117 / V: ~lic~ / Pl: ~țe / E: fr délinquance] 1 Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2 Totalitate a delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă.

DELINCVÉNȚĂ s.f. 1. Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social. [Var. delicvență s.f. / cf. fr. délinquance].

DELINCVÉNȚĂ s. f. totalitatea delictelor și crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracționalism[1]. (< fr. délinquance) corectată

  1. În original: infracționism. — cata

DELINCVÉNȚĂ ~e f. 1) Fenomen social constând în săvârșirea de delicte. 2) Ansamblu de delicte comise dintr-un anumit mediu pe parcursul unei perioade. /<fr. délinquance.

DELICVÉNȚĂ s. f. v. delincvență.

DELICVÉNȚĂ s. f. v. delincvență.

delicvénță sf vz delincvență

DELICVÉNȚĂ s.f. v. delincvență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delincvénță (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincvénței; pl. delincvénțe

delincvénță s. f., g.-d. art. delincvénței; pl. delincvénțe

Intrare: delincvență
delincvență substantiv feminin
  • silabație: de-lin-cven-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delincvență
  • delincvența
plural
  • delincvențe
  • delincvențele
genitiv-dativ singular
  • delincvențe
  • delincvenței
plural
  • delincvențe
  • delincvențelor
vocativ singular
plural
delicvență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicvență
  • delicvența
plural
  • delicvențe
  • delicvențele
genitiv-dativ singular
  • delicvențe
  • delicvenței
plural
  • delicvențe
  • delicvențelor
vocativ singular
plural

delincvență delicvență

  • 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: