12 definiții pentru delictuos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. (Despre fapte) Care prezintă caracterele unui delict, care ține de delict; delictual. [Pr.: -tu-os] – Din fr. délictueux.

DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. (Despre fapte) Care prezintă caracterele unui delict, care ține de delict; delictual. [Pr.: -tu-os] – Din fr. délictueux.

delictuos, ~oa a [At: MAIORESCU, D. V, 310 / P: ~tu-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr délictueux] 1-2 (D. oameni) Care comite un delict (1-2). 3-4 (D. fapte) Care prezintă caracterele unui delict (1-2) Si: delictual. 5-6 Care ține de un delict (1-2) Si: delictual.

DELICTUÓS, -OÁSĂ, delictuoși, -oase, adj. Care prezintă caracterul unui delict, care ține de delict. Intenție delictuoasă. Pronunțat: -tu-os.

DELICTUÓS, -OÁSĂ adj. Care constituie un delict, de delict; delictual. [Pron. -tu-os. / cf. fr. délictueux].

DELICTUÓS, -OÁSĂ adj. care constituie un delict; delictual. (< fr. délictueux)

DELICTUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are caracter de delict. 2) Care ține de delict; propriu delictului. [Sil. -tu-os] /<fr. délictueux

*delictuós, -oásă adj. (d. delict; fr. délictueux). Care are caracteru unuĭ delict: fapt delictuos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delictuós (-tu-os) adj. m., pl. delictuóși; f. delictuoásă, pl. delictuoáse

delictuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. delictuóși; f. sg. delictuoásă, pl. delictuoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELICTUOS adj. (JUR.) delictual. (Faptă cu caracter ~.)

Intrare: delictuos
delictuos adjectiv
  • silabație: -tu-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delictuos
  • delictuosul
  • delictuosu‑
  • delictuoa
  • delictuoasa
plural
  • delictuoși
  • delictuoșii
  • delictuoase
  • delictuoasele
genitiv-dativ singular
  • delictuos
  • delictuosului
  • delictuoase
  • delictuoasei
plural
  • delictuoși
  • delictuoșilor
  • delictuoase
  • delictuoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delictuos

  • 1. (Despre fapte) Care prezintă caracterele unui delict, care ține de delict.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: delictual attach_file un exemplu
    exemple
    • Intenție delictuoasă.
      surse: DLRLC

etimologie: