2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELECTÁRE, delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încântare; distracție. – V. delecta.

DELECTÁRE, delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încântare; distracție. – V. delecta.

delectare sf [At: (a. 1860) PLR I, 182 / V: (înv) dil~ / Pl: ~tări / E: delecta] 1 Plăcere. 2 Desfătare. 3 Distracție. 4 Încântare.

DELECTÁRE, delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încîntare.

DELECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei; încântare; distracție; delectație. [< delecta].

DELECTÁ, delectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

DELECTÁ, delectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

delecta vtr [At: HELIADE, O. I, 362 / V: (înv) dil~ / Pzi: ~tez și (înv) dilésc / E: fr délecter, it dilettare, lat delectare] 1-2 A (se) bucura pe îndelete (cu sau de ceva). 3-4 (A face pe cineva să simtă sau) a simți încântare, plăcere. 5-6 A (se) distra. 7-8 A (se) încânta.

DELECTÁ, delectez, vb. I. Tranz. A desfăta, a procura o mare plăcere. (Refl.) Ei se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Alexandru Machedon. GHICA, S. 52.

DELECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].

DELECTÁ vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)

A SE DELECTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de uimire și de plăcere; a se desfăta. /<fr. délecter, lat. delectare

A DELECTÁ ~éz tranz. A face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta. /<fr. délecter, lat. delectare

*delectéz v. tr. (lat. delectare, d. lactare, lácere, a atrage, a seduce, de unde și de-licium, deliciŭ. V. diletant). Desfăț, încînt, amuz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delectáre s. f., g.-d. art. delectắrii; pl. delectắri

delectáre s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări

delectá (a ~) vb., ind. prez. 3 delecteáză

delectá vb., ind. prez. 1 sg. delectéz, 3 sg. și pl. delecteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELECTÁRE s. 1. v. încântare. 2. v. desfătare.

DELECTARE s. 1. captivare, cucerire, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.) 2. desfătare, farmec, încîntare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. și reg.) tefericie, (înv.) încîntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viață plină de ~; ~ pe care o poate da o lectură bună.)

arată toate definițiile

Intrare: delectare
delectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delectare
  • delectarea
plural
  • delectări
  • delectările
genitiv-dativ singular
  • delectări
  • delectării
plural
  • delectări
  • delectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: delecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delecta
  • delectare
  • delectat
  • delectatu‑
  • delectând
  • delectându‑
singular plural
  • delectea
  • delectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delectez
(să)
  • delectez
  • delectam
  • delectai
  • delectasem
a II-a (tu)
  • delectezi
(să)
  • delectezi
  • delectai
  • delectași
  • delectaseși
a III-a (el, ea)
  • delectea
(să)
  • delecteze
  • delecta
  • delectă
  • delectase
plural I (noi)
  • delectăm
(să)
  • delectăm
  • delectam
  • delectarăm
  • delectaserăm
  • delectasem
a II-a (voi)
  • delectați
(să)
  • delectați
  • delectați
  • delectarăți
  • delectaserăți
  • delectaseți
a III-a (ei, ele)
  • delectea
(să)
  • delecteze
  • delectau
  • delecta
  • delectaseră
dilecta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delectare

etimologie:

  • vezi delecta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

delecta dilecta

etimologie: