14 definiții pentru delațiune delație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

delațiune sf [At: HELIADE, O. III, 91 / V: (înv) ~ie / Pl: ~ni / E: fr délation, lat delatio] (Liv) Denunțare.

DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis.

DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis.

DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. (Franțuzism) Denunțare. – Pronunțat: -ți-u-.

DELAȚIÚNE s.f. Denunțare (făcută în special cu rea intenție, pentru profituri personale); denunț. [Cf. fr. délation, lat. delatio].

DELAȚIÚNE s. f. denunțare, denunț. (< fr. délation, lat. delatio)

DELAȚIÚNE ~i f. livr. Denunțare făcută cu rea intenție; denunț; pâră. [G.-D. delațiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. delation, lat. delatio, ~onis

delațiune f. denunțare din interes sau din răutate.

*delațiúne f. (lat. de-látio, -ónis, d. dé-fero, férre, -látum, a raporta. V. re- și trans-lațiune). Defav. Denunțare secretă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delațiúne (denunț) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. delațiúnii; pl. delațiúni

delațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. delațiúnii; pl. delațiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELAȚIÚNE s. v. denunț, denunțare.

delațiune s. v. DENUNȚ. DENUNȚARE.

Intrare: delațiune
delațiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delațiune
  • delațiunea
plural
  • delațiuni
  • delațiunile
genitiv-dativ singular
  • delațiuni
  • delațiunii
plural
  • delațiuni
  • delațiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delație
  • delația
plural
  • delații
  • delațiile
genitiv-dativ singular
  • delații
  • delației
plural
  • delații
  • delațiilor
vocativ singular
plural