11 definiții pentru delăsa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELĂSÁ, delás, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.

DELĂSÁ, delás, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.

delăsá [At: HELIADE, O. I, 309 / Pzi: delás / E: de- + lăsa] 1 vt (Înv) A părăsi. 2 vr A dovedi nepăsare față de o treabă începută Si: a neglija. 3 vr A abandona o treabă începută. 4 vr A-și neglija ținuta, aspectul.

DELĂSÁ vb. I. (Folosit mai ales la perf. c.) Refl. A dovedi nepăsare, neglijență, lipsă de interes față de o sarcină sau de o muncă începută. ♦ Tranz. (Cu privire la o sarcină, la o muncă începută) A lăsa în părăsire, a neglija.

DELĂSÁ vb. I. refl. A dovedi nepăsare, a se lăsa de, a neglija, a părăsi o muncă începută. [P.i. delás, se conjugă ca lăsa. / Cf. fr. délaisser].

DELĂSÁ vb. refl. a dovedi nepăsare, a părăsi o muncă începută. (< fr. délaisser)

A SE DELĂSÁ mă delás intranz. 1) A deveni nepăsător față de propria sa persoană. 2) A manifesta nepăsare față de o lucrare începută. /<fr. délaisser

delăsá v. a lăsa cu totul, a părăsi: le delasă ’ncetinel EM.

*delás a -lăsá v. tr. (de și las, după fr. délaisser). Barb. Părăsesc, las o persoană, un lucru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!delăsá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delás, 2 sg. te deláși, 3 se delásă; conj. prez. 3 să se deláse

!delăsá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delás, 2 sg. te deláși, 3 se delásă; conj. prez. 3 să se deláse (DOOM2, 2005)

Intrare: delăsa
verb (V66)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delăsa
  • delăsare
  • delăsat
  • delăsatu‑
  • delăsând
  • delăsându‑
singular plural
  • dela
  • delăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delas
(să)
  • delas
  • delăsam
  • delăsai
  • delăsasem
a II-a (tu)
  • delași
(să)
  • delași
  • delăsai
  • delăsași
  • delăsaseși
a III-a (el, ea)
  • dela
(să)
  • delase
  • delăsa
  • delăsă
  • delăsase
plural I (noi)
  • delăsăm
(să)
  • delăsăm
  • delăsam
  • delăsarăm
  • delăsaserăm
  • delăsasem
a II-a (voi)
  • delăsați
(să)
  • delăsați
  • delăsați
  • delăsarăți
  • delăsaserăți
  • delăsaseți
a III-a (ei, ele)
  • dela
(să)
  • delase
  • delăsau
  • delăsa
  • delăsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delăsa

  • 1. (Folosit mai ales la perfect compus) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abandona neglija părăsi

etimologie: