delă sf [At: PSALT. 239 / Pl: dele / E: vsl дѣло] 1 (Înv) Treabă. 2 (Îrg) Afacere. 3 (Îrg; îe) A da (sau a intra) într-o (ori în) ~ A o păți. 4 (Reg; spc) Ceartă. 5 (Înv) Dosar cu acte referitoare la o anumită problemă Si: (înv) delcă (1). 6 (Înv; îe) A pune (ceva) la ~ A da uitării. 7 (Înv) Acțiune judiciară Si: proces, (înv) delcă (2).

DELĂ, dele, s. f. (Învechit) 1. Acțiune judiciară, proces, cauză (3). Dela lui moș Neculcea de fel nu era încurcată. La TDRG. ◊ Expr. A da în (sau într-o) delă = a intra în bucluc. 2. Dosar. Mă primblu și eu pintre cele dele cum dă dumnezău. ALECSANDRI, T. I 65. Vulpe? ciocoi... hrăpitor... molie de dulapuri cu dele afumate. id. T. 1344. ◊ Expr. A pune (ceva) la delă = a da uitării, a pune la dosar.

DELĂ, dele, s. f. (Înv.) 1. Acțiune judiciară, proces, cauză (3). ◊ Expr. A da în (sau într-o) delă = a intra în bucluc. 2. Dosar. – Rus. delo.

délă f., pl. e (rus. dĕlo, pl. dĕla, afacere, proces, d. vsl. dĕlo, dĕla, lucru, lucrare, d. dĕlati, a lucra, dĕti-deždon, dĕĭati-dĕĭon, a face, a pune. V. deletnic, nă-dejde, nedeĭe, în-deletnicesc, rogo-dele, zdelcă). Vechĭ. Dosar.

dilă² sf vz delă

dele f. pl. od. Mold. dosar: dulapuri cu dele afumate AL. [Rus. DĬELO, act].

delă (dele), – s. f. – 1. Dosar. – 2. Pricină în curs de judecată. – 3. Teanc de hîrtii, dosar. – Var. (înv.) deală, s. f. (treabă; afacere). Sl. dĕlo „operă, lucrare, lucru făcut”, de la dĕti „a face” (Cihac, II, 93), cf. rus. djelo (Tiktin; Candrea). Înv. – Der. delar, s. m. (înv., arhivar); deletnic, adj. (sîrguincios, silitor), cf. sb. delatnik „muncitor”; îndelete, adv. (în locuțiunea pe îndelete), a cărei formație este puțin clară (după Scriban, s-ar explica plecîndu-se de la reprezentanta lat. libitum); îndeletnici, vb. refl. (a-și petrece timpul, a se ocupa, a se dedica), cf. Drăganu, Dacor., V, 347-52.

DELĂ s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.

delă s. v. ACȚIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES.