opțiuni
  • info

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJECTARE s. f. Acțiunea de a dejecta. – V. dejecta.

DEJECTARE s. f. Acțiunea de a dejecta. – V. dejecta.

dejectare sf [At: DEX-S / Pl: ~tări / E: dejecta] 1 Evacuare a excrețiilor din organism Si: dejectat1 (1), dejecție (1). 2 (Spc) Evacuare a materiilor fecale Si: dejectat1 (2), dejecție (2). 3-4 Deversare a reziduurilor (industriale sau) menajere, poluând apele naturale Si: dejectat1 (3-4), dejecție (3-4).

DEJECTA, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

DEJECTA, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

dejecta vt [At: DEX-S / Pzi: ~tez / E: drr dejecție] 1 A evacua excreții din organism. 2 (Spc) A evacua materii fecale. 3-4 A deversa reziduuri (industriale sau) menajere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dejectare s.f., pl. dejectări

dejecta vb., ind. prez. 3 sg. dejectează

Intrare: dejectare
dejectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejectare
  • dejectarea
plural
  • dejectări
  • dejectările
genitiv-dativ singular
  • dejectări
  • dejectării
plural
  • dejectări
  • dejectărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dejecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejecta
  • dejectare
  • dejectat
  • dejectatu‑
  • dejectând
  • dejectându‑
 singular plural
  • dejectează
  • dejectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejectez
 (să)
  • dejectez
  • dejectam
  • dejectai
  • dejectasem
a II-a (tu)
  • dejectezi
 (să)
  • dejectezi
  • dejectai
  • dejectași
  • dejectaseși
a III-a (el, ea)
  • dejectează
 (să)
  • dejecteze
  • dejecta
  • dejectă
  • dejectase
plural I (noi)
  • dejectăm
 (să)
  • dejectăm
  • dejectam
  • dejectarăm
  • dejectaserăm
  • dejectasem
a II-a (voi)
  • dejectați
 (să)
  • dejectați
  • dejectați
  • dejectarăți
  • dejectaserăți
  • dejectaseți
a III-a (ei, ele)
  • dejectează
 (să)
  • dejecteze
  • dejectau
  • dejectară
  • dejectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dejectare, dejectărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a dejecta. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi dejecta DEX '98 DEX '09

dejecta, dejectezverb

  • 1. rar A evacua dejecții. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • dejecție DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.