2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJECTÁRE s. f. Acțiunea de a dejecta.V. dejecta.

DEJECTÁRE s. f. Acțiunea de a dejecta.V. dejecta.

dejectare sf [At: DEX-S / Pl: ~tări / E: dejecta] 1 Evacuare a excrețiilor din organism Si: dejectat1 (1), dejecție (1). 2 (Spc) Evacuare a materiilor fecale Si: dejectat1 (2), dejecție (2). 3-4 Deversare a reziduurilor (industriale sau) menajere, poluând apele naturale Si: dejectat1 (3-4), dejecție (3-4).

DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

dejecta vt [At: DEX-S / Pzi: ~téz / E: drr dejecție] 1 A evacua excreții din organism. 2 (Spc) A evacua materii fecale. 3-4 A deversa reziduuri (industriale sau) menajere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dejectá vb., ind. prez. 3 sg. dejecteáză

Intrare: dejectare
dejectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejectare
  • dejectarea
plural
  • dejectări
  • dejectările
genitiv-dativ singular
  • dejectări
  • dejectării
plural
  • dejectări
  • dejectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dejecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejecta
  • dejectare
  • dejectat
  • dejectatu‑
  • dejectând
  • dejectându‑
singular plural
  • dejectea
  • dejectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejectez
(să)
  • dejectez
  • dejectam
  • dejectai
  • dejectasem
a II-a (tu)
  • dejectezi
(să)
  • dejectezi
  • dejectai
  • dejectași
  • dejectaseși
a III-a (el, ea)
  • dejectea
(să)
  • dejecteze
  • dejecta
  • dejectă
  • dejectase
plural I (noi)
  • dejectăm
(să)
  • dejectăm
  • dejectam
  • dejectarăm
  • dejectaserăm
  • dejectasem
a II-a (voi)
  • dejectați
(să)
  • dejectați
  • dejectați
  • dejectarăți
  • dejectaserăți
  • dejectaseți
a III-a (ei, ele)
  • dejectea
(să)
  • dejecteze
  • dejectau
  • dejecta
  • dejectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dejectare

  • 1. Acțiunea de a dejecta.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi dejecta
    surse: DEX '98 DEX '09

dejecta

  • 1. rar A evacua dejecții.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • dejecție
    surse: DEX '98 DEX '09