2 intrări

8 definiții

dejectáre sf [At: DEX-S / Pl: ~tắri / E: dejecta] 1 Evacuare a excrețiilor din organism Si: dejectat1 (1), dejecție (1). 2 (Spc) Evacuare a materiilor fecale Si: dejectat1 (2), dejecție (2). 3-4 Deversare a reziduurilor (industriale sau) menajere, poluând apele naturale Si: dejectat1 (3-4), dejecție (3-4).

DEJECTÁRE s. f. Acțiunea de a dejecta.V. dejecta.

DEJECTÁRE s. f. Acțiunea de a dejecta.V. dejecta.

dejectáre s.f., pl. dejectări

dejectá vt [At: DEX-S / Pzi: ~téz / E: drr dejecție] 1 A evacua excreții din organism. 2 (Spc) A evacua materii fecale. 3-4 A deversa reziduuri (industriale sau) menajere.

DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

DEJECTÁ, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.

dejectá vb., ind. prez. 3 sg. dejecteáză

Intrare: dejecta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dejecta dejectare dejectat dejectând singular plural
dejectea dejectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dejectez (să) dejectez dejectam dejectai dejectasem
a II-a (tu) dejectezi (să) dejectezi dejectai dejectași dejectaseși
a III-a (el, ea) dejectea (să) dejecteze dejecta dejectă dejectase
plural I (noi) dejectăm (să) dejectăm dejectam dejectarăm dejectaserăm, dejectasem*
a II-a (voi) dejectați (să) dejectați dejectați dejectarăți dejectaserăți, dejectaseți*
a III-a (ei, ele) dejectea (să) dejecteze dejectau dejecta dejectaseră
Intrare: dejectare
dejectare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dejectare dejectarea
plural dejectări dejectările
genitiv-dativ singular dejectări dejectării
plural dejectări dejectărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)