3 definiții pentru dejectare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEJECTARE s. f. Acțiunea de a dejecta. – V. dejecta.
DEJECTARE s. f. Acțiunea de a dejecta. – V. dejecta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejectare sf [At: DEX-S / Pl: ~tări / E: dejecta] 1 Evacuare a excrețiilor din organism Si: dejectat1 (1), dejecție (1). 2 (Spc) Evacuare a materiilor fecale Si: dejectat1 (2), dejecție (2). 3-4 Deversare a reziduurilor (industriale sau) menajere, poluând apele naturale Si: dejectat1 (3-4), dejecție (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dejectare s.f., pl. dejectări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dejectare
dejectare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dejectare, dejectărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dejecta. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- dejecta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.