15 definiții pentru dejecție dejecțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.

dejecție sf [At: PROT. - POP., N. D. / V: (înv) dij~, ~iune / Pl: ~ii / E: fr déjection, lat dejectio, -onis] 1-4 Dejectare (1-4). 5-6 (Ccr) Materie (fecală) din excrețiile organismului. 7-8 (Ccr) Reziduuri (industriale sau) menajere care poluează apele naturale în care se scurg. 9 (Glg; îs) Con de ~ Formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă Si: agestru.

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. (Fiziol.) Evacuarea excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concretizat) materia fecală evacuată; scaun. ♦ (Mai ales la pl.) Apă murdară provenită din industrii sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (Geol., în expr.) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă, depozitate de torenți și rîuri acolo unde se produce o schimbare de pantă.

DEJÉCȚIE s.f. 1. Evacuarea excrețiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuată. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. Con de dejecție = grămadă, îngrămădire de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent și are forma unei jumătăți de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejecțiune s.f. / < fr. déjection, cf. lat. deiectio].

DEJÉCȚIE s. f. 1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii. (< fr. déjection, lat. deiectio)

DEJÉCȚIE f. 1) Evacuare a materiilor fecale din organism. 2) Apă murdară provenită din industrie, care poluează apele naturale în care se scurge. [Art. dejecția; G.-D. dejecției; Sil. -ți-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, ~onis

DEJECȚIÚNE s. f. v. dejecție.

dejecțiune f. 1. Med. evacuarea excrementelor; 2. pl. materii evacuate.

*dejecțiúne f. (lat. de-jéctio, -ónis, d. de-jicere, a arunca. V. trec, sub-ĭect. Fiziol. Aruncarea excrementelor din corp defecațiune). Aceste excremente aruncate din corp. – Rar și -écție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dejécție (-ți-e) s. f., art. dejécția (-ți-a), g.-d. art. dejécției; pl. dejécții, art. dejécțiile (-ți-i-)

dejécție s. f. (sil. -ți-e), art. dejécția (sil. -ți-a), g.-d. art. dejécției; pl. dejécții, art. dejécțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

con de dejecție, (engl.= alluvial fan) formă morfologică rezultată din materialul transportat de un torent și depus la gura canalului de scurgere al acestuia când panta scade sensibil. Are forma unui sector de con și este format din material grosier cu sortare slabă.

Intrare: dejecție
dejecție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejecție
  • dejecția
plural
  • dejecții
  • dejecțiile
genitiv-dativ singular
  • dejecții
  • dejecției
plural
  • dejecții
  • dejecțiilor
vocativ singular
plural
dejecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejecțiune
  • dejecțiunea
plural
  • dejecțiuni
  • dejecțiunile
genitiv-dativ singular
  • dejecțiuni
  • dejecțiunii
plural
  • dejecțiuni
  • dejecțiunilor
vocativ singular
plural

dejecție dejecțiune

  • 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Materia fecală evacuată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (în) sintagmă Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: agestru
  • 3. (la) plural Materii pe care le aruncă vulcanii.
    surse: MDN '00

etimologie: