dehiscent, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~nți, ~e / E: fr déhiscent, lat dehiscens, -tis] (Bot; d. fructe) Care se deschide spontan când ajunge la maturitate, punând în libertate semințele.

dehiscență sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țe / E: fr déhiscence] (Bot) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajunge la maturitate.

DEHISCENT, -Ă, dehiscenți, -te, adj. (Bot.; despre organe închise – fructe, antere) Care se deschide, se desface de la sine cînd ajunge la maturitate. Fruct dehiscent.

DEHISCENȚĂ s. f. (Bot.) Deschiderea de la sine (a unui fruct, a unei antere) cînd ajunge la maturitate. Dehiscență longitudinală.

DEHISCENT adj. (Despre fructe) Care se deschide de la sine la maturitate. [< fr. déhiscent, cf. lat. dehiscens – care se deschide].

DEHISCENȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence].

DEHISCENT adj. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele. (< fr. déhiscent, lat. dehiscens)

DEHISCENȚĂ s. f. însușirea de a fi dehiscent. (< fr. déhiscence)

DEHISCENT ~tă (~ți, ~te) (despre fructe, antere) Care se caracterizează prin dehiscență. /<fr. déhiscent, lat. dehiscens, ~ntis

DEHISCENȚĂ f. bot. Proprietate a unor fructe, a unor antere sau a unor sporangi de a se deschide când ajung la maturitate. /<fr. déhiscence

*dehiscént, -ă adj. (lat. dehiscens, -éntis, d. de-híscere, hiáre, a se deschide, a se căsca. V. hiat, casc). Bot. Se zice despre fructele care se deschid cînd se coc, ca păstările, capsulele ș.a.

*dehiscénță f. pl. e (d. dehiscent). Bot. Deschiderea învelișuluĭ unor fructe.

dehiscent adj. m., pl. dehiscenți; f. dehiscentă, pl. dehiscente

!dehiscență s. f., g.-d. art. dehiscenței; pl. dehiscențe

dehiscent adj. m., pl. dehiscenți; f. dehiscentă, pl. dehiscente

dehiscență s. f., g.-d. art. dehiscenței

dehiscent adj. m., pl. dehiscenți; f. sg. dehiscentă, pl. dehiscente

dehiscență s. f., g.-d. art. dehiscenței