11 definiții pentru dehiscență
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
DEHISCENȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.
DEHISCENȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dehiscență sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țe / E: fr déhiscence] (Bot) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajunge la maturitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* DEHISCENȚĂ sf. Felul în care fructele se deschid de la sine cînd ajung la maturitate (🖼 1773) [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
DEHISCENȚĂ s. f. (Bot.) Deschiderea de la sine (a unui fruct, a unei antere) cînd ajunge la maturitate. Dehiscență longitudinală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEHISCENȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEHISCENȚĂ s. f. însușirea de a fi dehiscent. (< fr. déhiscence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEHISCENȚĂ f. bot. Proprietate a unor fructe, a unor antere sau a unor sporangi de a se deschide când ajung la maturitate. /<fr. déhiscence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*dehiscénță f. pl. e (d. dehiscent). Bot. Deschiderea învelișuluĭ unor fructe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
!dehiscență s. f., g.-d. art. dehiscenței; pl. dehiscențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dehiscență s. f., g.-d. art. dehiscenței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dehiscență s. f., g.-d. art. dehiscenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dehiscență, dehiscențesubstantiv feminin
- 1. Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Dehiscență longitudinală. DLRLC
-
etimologie:
- déhiscence DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.