9 definiții pentru dehiscență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dehiscență sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țe / E: fr déhiscence] (Bot) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajunge la maturitate.

DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.

DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere sau a unui sporange când ajung la maturitate. – Din fr. déhiscence.

DEHISCÉNȚĂ s. f. (Bot.) Deschiderea de la sine (a unui fruct, a unei antere) cînd ajunge la maturitate. Dehiscență longitudinală.

DEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a unor fructe de a fi dehiscente. [Cf. fr. déhiscence].

DEHISCÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi dehiscent. (< fr. déhiscence)

DEHISCÉNȚĂ f. bot. Proprietate a unor fructe, a unor antere sau a unor sporangi de a se deschide când ajung la maturitate. /<fr. déhiscence

*dehiscénță f. pl. e (d. dehiscent). Bot. Deschiderea învelișuluĭ unor fructe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dehiscénță s. f., g.-d. art. dehiscénței

dehiscénță s. f., g.-d. art. dehiscénței

Intrare: dehiscență
dehiscență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dehiscență
  • dehiscența
plural
genitiv-dativ singular
  • dehiscențe
  • dehiscenței
plural
vocativ singular
plural