2 intrări

10 definiții

degresánt [At: LTR2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr dégraissant] 1-6 a Care degresează (1-6). 7-10 sn Substanță folosită pentru degresare (1-4).

DEGRESÁNT, -Ă, degresanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care degresează. 2. S. m. Substanță întrebuințată pentru degresare. – Din fr. dégraissant.

DEGRESÁNT, -Ă, degresanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care degresează. 2. S. m. Substanță întrebuințată pentru degresare. – Din fr. dégraissant.

DEGRESÁNT s. n. Substanță întrebuințată pentru degresare (1).

degresánt1 (de-gre-) adj. m., pl. degresánți; f. degresántă, pl. degresánte

degresánt2 (de-gre-) s. m., pl. degresánți

degresánt adj. m., s. m. (sil. -gre-), pl. degresánți; f. sg. degresántă, pl. degresánte

DEGRESÁNT s.m. 1. Substanță întrebuințată la degresare. 2. Deplastifiant. [Cf. fr. dégraissant].

DEGRESÁNT, -Ă adj., s. m. 1. (substanță) care servește la degresare. 2. deplastifiant. (< fr. dégraissant)

DEGRESÁNT ~e n. Substanță care are proprietatea de a degresa unele obiecte. /<fr. dégraissant

Intrare: degresant (adj.)
degresant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degresant degresantul degresantă degresanta
plural degresanți degresanții degresante degresantele
genitiv-dativ singular degresant degresantului degresante degresantei
plural degresanți degresanților degresante degresantelor
vocativ singular
plural
Intrare: degresant (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degresant degresantul
plural degresanți degresanții
genitiv-dativ singular degresant degresantului
plural degresanți degresanților
vocativ singular
plural