9 definiții pentru degresant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGRESÁNT, -Ă, degresanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care degresează. 2. S. m. Substanță întrebuințată pentru degresare. – Din fr. dégraissant.

DEGRESÁNT, -Ă, degresanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care degresează. 2. S. m. Substanță întrebuințată pentru degresare. – Din fr. dégraissant.

degresánt [At: LTR2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr dégraissant] 1-6 a Care degresează (1-6). 7-10 sn Substanță folosită pentru degresare (1-4).

DEGRESÁNT s. n. Substanță întrebuințată pentru degresare (1).

DEGRESÁNT s.m. 1. Substanță întrebuințată la degresare. 2. Deplastifiant. [Cf. fr. dégraissant].

DEGRESÁNT, -Ă adj., s. m. 1. (substanță) care servește la degresare. 2. deplastifiant. (< fr. dégraissant)

DEGRESÁNT ~e n. Substanță care are proprietatea de a degresa unele obiecte. /<fr. dégraissant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degresánt2 (de-gre-) s. m., pl. degresánți

degresánt1 (de-gre-) adj. m., pl. degresánți; f. degresántă, pl. degresánte

degresánt adj. m., s. m. (sil. -gre-), pl. degresánți; f. sg. degresántă, pl. degresánte

Intrare: degresant (s.m.)
degresant2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: de-gre-sant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degresant
  • degresantul
  • degresantu‑
plural
  • degresanți
  • degresanții
genitiv-dativ singular
  • degresant
  • degresantului
plural
  • degresanți
  • degresanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degresant (s.m.)

  • 1. Substanță întrebuințată pentru degresare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • surse: DN

etimologie: