15 definiții pentru degenerescență desgenerescență degenerescință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence.

DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence.

degenerescență sf [At: MAN. SĂNĂT. 149/18 / V: (îvr) desg~, ~cin~ / Pl: ~țe / E: fr dégénérescence] 1-8 Modificare patologică regresivă, (anatomică și) funcțională, (a unui țesut sau) a unui organ, ca urmare (a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau) (cu circulația sanguină), (a unei intoxicații grave a organismului sau) a unui deficit de metabolism Si: (înv) degenerație (9-16). 9-16 (Pex) Tendință de degenerare (1-8).

DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Tendința de a degenera; degenerare. Întrebuințarea permanentă a alcoolului adeseori produce așa numita degenerescență grăsoasă a mușchiului cardiac. ANATOMIA 65. ◊ Fig. Decadența modernă aparține aceluiași curent pe care l-am studiat; e degenerescența lui. GHEREA, ST. CR. III 104.

DEGENERESCÉNȚĂ s.f. 1. Tendință de degenerare. ♦ Modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (Mat.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator. [Cf. fr. dégénérescence].

DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence)

DEGENERESCÉNȚĂ ~e f. 1) Tendință de degenerare. 2) med. Modificare regresivă a unui țesut sau a unui organ, susținută de perturbarea funcțiilor acestora. /<fr. dégénérescence

degenerescență f. tendență de a degenera.

degenerescénță f. pl. e (fr. dégénérescense). Barb. Degenerare.

degenerescință sf vz degenerescență

desgenerescență sf vz degenerescență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degenerescénță s. f., g.-d. art. degenerescénței; pl. degenerescénțe

degenerescénță s. f., g.-d. art. degenerescénței; pl. degenerescénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGENERESCÉNȚĂ s. v. atrofie.

DEGENERESCENȚĂ s. (MED.) atrofie, atrofiere, degenerare, degenerație. (~ unui organ.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEGENERESCÉNȚĂ (< fr.) s. f. 1. (BIOL.) Transformare a unei structuri biologice organizate într-o structură ce și-a pierdut atât caracterele distincte cât și funcția normală. 2. (MED.) Modificare patologică regresivă a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism (ex. d. grasă, d. amiloidă etc.). 3. (PSIH.) Degradare mentală și morală. 4. (MAT., FIZ.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator.

Intrare: degenerescență
degenerescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degenerescență
  • degenerescența
plural
  • degenerescențe
  • degenerescențele
genitiv-dativ singular
  • degenerescențe
  • degenerescenței
plural
  • degenerescențe
  • degenerescențelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desgenerescență
  • desgenerescența
plural
  • desgenerescențe
  • desgenerescențele
genitiv-dativ singular
  • desgenerescențe
  • desgenerescenței
plural
  • desgenerescențe
  • desgenerescențelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degenerescință
  • degenerescința
plural
  • degenerescințe
  • degenerescințele
genitiv-dativ singular
  • degenerescințe
  • degenerescinței
plural
  • degenerescințe
  • degenerescințelor
vocativ singular
plural

degenerescență desgenerescență degenerescință

  • 1. Tendință de degenerare.
    surse: DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Întrebuințarea permanentă a alcoolului adeseori produce așa numita degenerescență grăsoasă a mușchiului cardiac. ANATOMIA 65.
      surse: DLRLC
    • figurat Decadența modernă aparține aceluiași curent pe care l-am studiat; e degenerescența lui. GHEREA, ST. CR. III 104.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: degenerare
  • 2. matematică Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator.
    surse: DN

etimologie: