opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

DEFULARE, defulări, s. f. Acțiunea de a defula și rezultatul ei. – V. defula.

DEFULARE, defulări, s. f. Acțiunea de a defula și rezultatul ei. – V. defula.

defulare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: defula] 1 (Psh) Manifestare liberă a ideilor și tendințelor refulate în subconștient Si: defulat1 (1). 2 (Fam) Descărcare a sufletului Si: defulat1 (2).

DEFULARE s.f. Revenire în conștiință a unui fapt emoțional refulat în inconștient. [< defula, după fr. défoulement].

DEFULA, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.

DEFULA, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.

defula [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr défouler] 1-2 vt (Psh; d. oameni) A manifesta liber ideile sau tendințele refulate în subconștient. 3 vr (Psh; d. idei sau tendințe refulate în subconștient) A se manifesta. 4 vr (Fam) A-și descărca sufletul.

DEFULA vb. I. refl. (Franțuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-și da drumul. [< fr. (se) défouler].

DEFULA vb. I. tr. a da curs liber ideilor și tendințelor refulate în subconștient. II. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-și descărca sufletul. (< fr. défouler)

Ortografice DOOM

defulare s. f., g.-d. art. defulării; pl. defulări

*defulare s. f., g.-d. art. defulării; pl. defulări

defulare s. f., g.-d. art. defulării, pl. defulări

!defula (a se ~) (a se exterioriza) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă defulez, 3 se defulează; conj. prez. 1 sg. să mă defulez, 3 să se defuleze; imper. 2 sg. afirm. defulează-te; ger. defulându-mă

*defula (a ~) (a exterioriza refulările) vb., ind. prez. 3 defulează

defula vb., ind. prez.1 sg. defulez, 3 sg. și pl. defulează

Intrare: defulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defulare
  • defularea
plural
  • defulări
  • defulările
genitiv-dativ singular
  • defulări
  • defulării
plural
  • defulări
  • defulărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: defula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defula
  • defulare
  • defulat
  • defulatu‑
  • defulând
  • defulându‑
 singular plural
  • defulează
  • defulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defulez
 (să)
  • defulez
  • defulam
  • defulai
  • defulasem
a II-a (tu)
  • defulezi
 (să)
  • defulezi
  • defulai
  • defulași
  • defulaseși
a III-a (el, ea)
  • defulează
 (să)
  • defuleze
  • defula
  • defulă
  • defulase
plural I (noi)
  • defulăm
 (să)
  • defulăm
  • defulam
  • defularăm
  • defulaserăm
  • defulasem
a II-a (voi)
  • defulați
 (să)
  • defulați
  • defulați
  • defularăți
  • defulaserăți
  • defulaseți
a III-a (ei, ele)
  • defulează
 (să)
  • defuleze
  • defulau
  • defulară
  • defulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

defulare, defulărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a defula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi defula DEX '09 DEX '98 DN

defula, defulezverb

  • 1. psihologie A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. familiar A-și descărca sufletul. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.