11 definiții pentru deflora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLORÁ, deflorez, vb. I. Tranz. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea; a dezvirgina. – Din fr. déflorer.

DEFLORÁ, deflorez, vb. I. Tranz. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea; a dezvirgina. – Din fr. déflorer.

deflorá [At: COSTINESCU / Pzi: ~réz / E: fr déflorer, lat deflorare] 1 vt (C.i. fecioare) A face să-și piardă virginitatea Si: a dezvirgina. 2-3 vtr (Îvr) A (se) scutura de flori.

DEFLORÁ vb. I. tr. A rupe membrana himenală, himenul; a dezvirgina. [< fr. déflorer].

DEFLORÁ vb. tr. a face să-și piardă fetele virginitatea; a dezvirginiza. (< fr. déflorer)

A DEFLORÁ ~éz tranz. A face să-și piardă virginitatea; a dezvirginiza. /<fr. déflorer

*defloréz v. tr. (lat. dé-flora, -floráre, d. flos, floris, floare). Răpesc virginitatea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deflorá (a ~) (de-flo-) vb., ind. prez. 3 defloreáză

deflorá vb. (sil. -flo-), ind. prez. 1 sg. defloréz, 3 sg. și pl. defloreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFLORÁ vb. v. dezvirgina.

DEFLORA vb. a dezvirgina, (pop.) a desfeciori, a desfeti, (prin nord-estul Olt.) a schilodi, (înv.) a strica.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A DEFLORA a da cu picamerul, a face safteaua, a începe, a înțepa, a-i lua (cuiva) achiul, a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul, a sparge, a sparge la buburuză, a sparge prapurele (cuiva), a vaccina.

Intrare: deflora
  • silabație: de-flo-ra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deflora
  • deflorare
  • deflorat
  • defloratu‑
  • deflorând
  • deflorându‑
singular plural
  • deflorea
  • deflorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deflorez
(să)
  • deflorez
  • defloram
  • deflorai
  • deflorasem
a II-a (tu)
  • deflorezi
(să)
  • deflorezi
  • deflorai
  • deflorași
  • defloraseși
a III-a (el, ea)
  • deflorea
(să)
  • defloreze
  • deflora
  • defloră
  • deflorase
plural I (noi)
  • deflorăm
(să)
  • deflorăm
  • defloram
  • deflorarăm
  • defloraserăm
  • deflorasem
a II-a (voi)
  • deflorați
(să)
  • deflorați
  • deflorați
  • deflorarăți
  • defloraserăți
  • defloraseți
a III-a (ei, ele)
  • deflorea
(să)
  • defloreze
  • deflorau
  • deflora
  • defloraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deflora

  • 1. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: dezvirgina

etimologie: