11 definiții pentru deflexiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFLEXIÚNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.

DEFLEXIÚNE, deflexiuni, s. f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.

deflexiune sf [At: LM / V: ~ecție, ~ecțiune, ~exie / Pl: ~ni / E: fr déflexion, lat deflexio, -onis] 1 Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector (2). 2 Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorai unui câmp electric sau magnetic exterior. 3 (Avț) Schimbare a direcției unui curent de aer în urma interacțiunii lui cu o aripă, cu un sistem de aripi sau cu alt obstacol reprezentat de avion.

DEFLEXIÚNE, deflexiuni, s. f. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere.

DEFLEXIÚNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din direcția inițială. [Var. deflecție, deflecțiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. déflexion].

DEFLEXIÚNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiații din direcția inițială. (< fr. déflexion)

DEFLEXIÚNE ~i f. Deviere a unui flux de electroni sau a unui curent de fluide de la direcția inițială. [Art. deflexiunea; G.-D. deflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. deflexion


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deflexiúne (de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiúnii; pl. deflexiúni

deflexiúne s. f. (sil. -fle-) → flexiune


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFLEXIÚNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)

DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEFLEXIUNE schimbarea direcției curenților de aer ca urmare a interacțiunii cu o aripă sau un sistem cu aripi.

Intrare: deflexiune
deflexiune substantiv feminin
  • silabație: de-fle-xi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deflexiune
  • deflexiunea
plural
  • deflexiuni
  • deflexiunile
genitiv-dativ singular
  • deflexiuni
  • deflexiunii
plural
  • deflexiuni
  • deflexiunilor
vocativ singular
plural

deflexiune

  • 1. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: deviație deviere
  • 3. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii.
    surse: DN

etimologie: