13 definiții pentru defileu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. – Din fr. défilé.

DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. – Din fr. défilé.

defiléu sn [At: AR (1829), 27 1/10 / V: (înv) ~leá sf / Pl: ~uri și (rar) ~ée / E: fr défilé] 1 Vale transversală, îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase Si: pas3, poartă, trecătoare, (îvr) defilat1 (7). 2 (Fig; îvr) Situație încurcată. 3 (Fig; îvr) Ananghie. 4-5 (Înv) Defilare1 (4-5).

DEFILÉU, defileuri, s. n. Vale îngustă și adîncă creată de o apă curgătoare în regiunile muntoase. V. cheie, pas. Bicazul coboară în valea adîncă... pentru ca... să pătrundă apoi în uluitorul defileu al cheilor sale. BOGZA, C. O. 66. Deslușeam, în linia plină de zigzaguri... defileul Agapiei. GALACTION, O. I 468.

DEFILÉU s.n. Vale strâmtă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare; trecătoare. [Pl. -uri. / < fr. défilé].

DEFILÉU s. n. vale îngustă și adâncă între doi munți, săpată de o apă curgătoare. (< fr. défilé)

DEFILÉU ~ri n. Vale îngustă și adâncă, cu versanți abrupți, constituind o cale naturală de trecere între munți; trecătoare; pas. [Sil. -fi-leu] /<fr. défilé

defileu n. 1. trecătoare îngustă între doi munți: defileul Vârciorova; 2. evoluțiune de trupe (= fr. défilé).

*defiléŭ n., pl. e (fr. defilé, d. défiler, a defila). Barb. Trecătoare, strîmtoare, trecere îngustă pin munțĭ orĭ pin pădurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

defiléu s. n., art. defiléul; pl. defiléuri

defiléu s. n. (sil. -leu), art. defiléul; pl. defiléuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFILEU s. (GEOGR.) chei (pl.), strîmtoare, (pop.) strungă, (înv.) spărtură, strîmtură. (Un ~ în Carpați.)

Intrare: defileu
defileu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defileu
  • defileul
  • defileu‑
plural
  • defileuri
  • defileurile
genitiv-dativ singular
  • defileu
  • defileului
plural
  • defileuri
  • defileurilor
vocativ singular
plural
defileu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defileu
  • defileul
  • defileu‑
plural
  • defilee
  • defileele
genitiv-dativ singular
  • defileu
  • defileului
plural
  • defilee
  • defileelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defileu

  • 1. Vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase.
    exemple
    • Bicazul coboară în valea adîncă... pentru ca... să pătrundă apoi în uluitorul defileu al cheilor sale. BOGZA, C. O. 66.
      surse: DLRLC
    • Deslușeam, în linia plină de zigzaguri... defileul Agapiei. GALACTION, O. I 468.
      surse: DLRLC

etimologie: