4 intrări

17 definiții

defalcát1 sn [At: MDA ms / V: ~făl~ / Pl: ~uri / E: defalca] 1-4 Defalcare (1-4).

defalcát2, -ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~făl~ / Pl: ~áți, ~e / E: defalca] 1 (Îvr) Cosit. 2 (D. un întreg) Despărțit. 3 (D. un plan) Repartizat pe etape. 4 (D. un întreg) Repartizat mai multor persoane.

DEFALCÁ, defálc, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și: defalchez] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.

DEFALCÁ, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și.: defálc] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.

DEFALCÁ, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe porțiuni dintr-un întreg, a împărți un întreg în mai multe părți; (cu privire la un teren) a împărți în loturi. 2. A împărți, a repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape sau pe subunități, pentru a asigura o efectuare organizată a lucrărilor. Planul anual... va fi întocmit pe ministere și regiuni și defalcat pe trimestre și luni. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 8, 162.

!defalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 defálcă

defalcá vb., ind. prez. 1 sg. defalchéz, 3 sg. și pl. defalcheáză

defalcá vt [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 9/4 / V: (îvr) ~făl~ / Pzi: ~fálc și (înv) ~chéz / E: fr défalquer, lat defalcare] 1 (Îvr) A cosi iarba. 2 A despărți un întreg. 3 (Pex) A repartiza un plan pe etape. 4 (Pex) A repartiza un întreg mai multor persoane.

defălcát2, -ă a vz defalcat2

defălcát1 sn vz defalcat1

DEFALCÁ vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; (p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot. 2. A împărți (o lucrare etc.) în mai multe părți. [P.i. defálc, -chez. / < fr. défalquer, it., lat. defalcare].

DEFALCÁ vb. tr. 1. a desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot. 2. a împărți (o lucrare, un teren etc.) în mai multe părți. (< fr. défalquer, lat. defalcare)

A DEFALCÁ ~chéz tranz. 1) (părți componente) A desprinde dintr-un tot. 2) (sume bănești) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte, lucrări etc.) A repartiza pe etape sau la diferiți executanți. 4) (terenuri) A împărți în loturi. /<fr. défalquer, lat. defalcare

defalcà v. a scădea dintr’o sumă, dintr’o cantitate: a defalca din avere datoriile (= fr. défalquer).

*defálc și -chéz, a v. tr. (fr. dé-falquer, d. mlat. defalcare, a tăĭa cu coasa [falx, falcis, coasă]. V. falce). Rar. Substrag, scad, scot, deduc dintr’o sumă orĭ cantitate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: defalcat
defalcat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular defalcat defalcatul defalca defalcata
plural defalcați defalcații defalcate defalcatele
genitiv-dativ singular defalcat defalcatului defalcate defalcatei
plural defalcați defalcaților defalcate defalcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: defalca (1 defalc)
defalca (1 defalc) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defalca defalcare defalcat defalcând singular plural
defalcă defalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defalc (să) defalc defalcam defalcai defalcasem
a II-a (tu) defalci (să) defalci defalcai defalcași defalcaseși
a III-a (el, ea) defalcă (să) defalce defalca defalcă defalcase
plural I (noi) defalcăm (să) defalcăm defalcam defalcarăm defalcaserăm, defalcasem*
a II-a (voi) defalcați (să) defalcați defalcați defalcarăți defalcaserăți, defalcaseți*
a III-a (ei, ele) defalcă (să) defalce defalcau defalca defalcaseră
Intrare: defalca (1 defalchez)
defalca (1 defalchez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) defalca defalcare defalcat defalcând singular plural
defalchea defalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) defalchez (să) defalchez defalcam defalcai defalcasem
a II-a (tu) defalchezi (să) defalchezi defalcai defalcași defalcaseși
a III-a (el, ea) defalchea (să) defalcheze defalca defalcă defalcase
plural I (noi) defalcăm (să) defalcăm defalcam defalcarăm defalcaserăm, defalcasem*
a II-a (voi) defalcați (să) defalcați defalcați defalcarăți defalcaserăți, defalcaseți*
a III-a (ei, ele) defalchea (să) defalcheze defalcau defalca defalcaseră
Intrare: defălcat
defălcat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)