3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

defalcat1 sn [At: MDA ms / V: ~făl~ / Pl: ~uri / E: defalca] 1-4 Defalcare (1-4).

defalcat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~făl~ / Pl: ~ați, ~e / E: defalca] 1 (Îvr) Cosit. 2 (D. un întreg) Despărțit. 3 (D. un plan) Repartizat pe etape. 4 (D. un întreg) Repartizat mai multor persoane.

DEFALCÁ, defálc, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și: defalchez] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.

defalca vt [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 9/4 / V: (îvr) ~făl~ / Pzi: ~falc și (înv) ~chez / E: fr défalquer, lat defalcare] 1 (Îvr) A cosi iarba. 2 A despărți un întreg. 3 (Pex) A repartiza un plan pe etape. 4 (Pex) A repartiza un întreg mai multor persoane.

defălcat2, ~ă a vz defalcat2

DEFALCÁ, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și.: defálc] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.

DEFALCÁ, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe porțiuni dintr-un întreg, a împărți un întreg în mai multe părți; (cu privire la un teren) a împărți în loturi. 2. A împărți, a repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape sau pe subunități, pentru a asigura o efectuare organizată a lucrărilor. Planul anual... va fi întocmit pe ministere și regiuni și defalcat pe trimestre și luni. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 8, 162.

DEFALCÁ vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; (p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot. 2. A împărți (o lucrare etc.) în mai multe părți. [P.i. defálc, -chez. / < fr. défalquer, it., lat. defalcare].

DEFALCÁ vb. tr. 1. a desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot. 2. a împărți (o lucrare, un teren etc.) în mai multe părți. (< fr. défalquer, lat. defalcare)

A DEFALCÁ ~chéz tranz. 1) (părți componente) A desprinde dintr-un tot. 2) (sume bănești) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte, lucrări etc.) A repartiza pe etape sau la diferiți executanți. 4) (terenuri) A împărți în loturi. /<fr. défalquer, lat. defalcare

defalcà v. a scădea dintr’o sumă, dintr’o cantitate: a defalca din avere datoriile (= fr. défalquer).

*defálc și -chéz, a v. tr. (fr. dé-falquer, d. mlat. defalcare, a tăĭa cu coasa [falx, falcis, coasă]. V. falce). Rar. Substrag, scad, scot, deduc dintr’o sumă orĭ cantitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!defalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 defálcă

defalcá vb., ind. prez. 1 sg. defalchéz, 3 sg. și pl. defalcheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: defalcat
defalcat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defalcat
  • defalcatul
  • defalcatu‑
  • defalca
  • defalcata
plural
  • defalcați
  • defalcații
  • defalcate
  • defalcatele
genitiv-dativ singular
  • defalcat
  • defalcatului
  • defalcate
  • defalcatei
plural
  • defalcați
  • defalcaților
  • defalcate
  • defalcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: defalca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defalca
  • defalcare
  • defalcat
  • defalcatu‑
  • defalcând
  • defalcându‑
singular plural
  • defalcă
  • defalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defalc
(să)
  • defalc
  • defalcam
  • defalcai
  • defalcasem
a II-a (tu)
  • defalci
(să)
  • defalci
  • defalcai
  • defalcași
  • defalcaseși
a III-a (el, ea)
  • defalcă
(să)
  • defalce
  • defalca
  • defalcă
  • defalcase
plural I (noi)
  • defalcăm
(să)
  • defalcăm
  • defalcam
  • defalcarăm
  • defalcaserăm
  • defalcasem
a II-a (voi)
  • defalcați
(să)
  • defalcați
  • defalcați
  • defalcarăți
  • defalcaserăți
  • defalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • defalcă
(să)
  • defalce
  • defalcau
  • defalca
  • defalcaseră
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defalca
  • defalcare
  • defalcat
  • defalcatu‑
  • defalcând
  • defalcându‑
singular plural
  • defalchea
  • defalcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defalchez
(să)
  • defalchez
  • defalcam
  • defalcai
  • defalcasem
a II-a (tu)
  • defalchezi
(să)
  • defalchezi
  • defalcai
  • defalcași
  • defalcaseși
a III-a (el, ea)
  • defalchea
(să)
  • defalcheze
  • defalca
  • defalcă
  • defalcase
plural I (noi)
  • defalcăm
(să)
  • defalcăm
  • defalcam
  • defalcarăm
  • defalcaserăm
  • defalcasem
a II-a (voi)
  • defalcați
(să)
  • defalcați
  • defalcați
  • defalcarăți
  • defalcaserăți
  • defalcaseți
a III-a (ei, ele)
  • defalchea
(să)
  • defalcheze
  • defalcau
  • defalca
  • defalcaseră
Intrare: defălcat
defălcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defalca

  • 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desprinde împărți
  • 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Planul anual... va fi întocmit pe ministere și regiuni și defalcat pe trimestre și luni. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 8, 162.
      surse: DLRLC

etimologie: