3 intrări

16 definiții

decuscutáre sf [At: LTR2 / Pl: ~tắri / E: decuscuta] Separare a semințelor de cuscută de alte feluri de semințe aflate în amestec.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei.

decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutắrii; pl. decuscutắri

decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări

DECUSCUTÁRE s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. [< decuscuta].

decuscutá vt [At: LTR2 / Pzi: ~téz / E: fr décuscuter] (C. i. semințe de cuscută) A separa de alte feluri de semințe aflate în amestec.

DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. [Prez. ind. și: decuscút] – Din fr. décuscuter.

DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.

DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A curăța plantele și semințele de planta parazită numită cuscută.

decuscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 decuscuteáză

decuscutá vb., ind. prez. 1 sg. decuscút, 3 sg. și pl. decuscútă

decuscutá vb. ind. prez. pers. 1 decuscutez

DECUSCUTÁ vb. I. tr. A curăța de cuscută (plante, semințe). [< fr. décuscuter].

DECUSCUTÁ vb. tr. a curăța cuscuta de pe plante; a separa semințele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)

Intrare: decuscuta (1 decuscut)
decuscuta (1 decuscut) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decuscuta decuscutare decuscutat decuscutând singular plural
decuscu decuscutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decuscut (să) decuscut decuscutam decuscutai decuscutasem
a II-a (tu) decuscuți (să) decuscuți decuscutai decuscutași decuscutaseși
a III-a (el, ea) decuscu (să) decuscute decuscuta decuscută decuscutase
plural I (noi) decuscutăm (să) decuscutăm decuscutam decuscutarăm decuscutaserăm, decuscutasem*
a II-a (voi) decuscutați (să) decuscutați decuscutați decuscutarăți decuscutaserăți, decuscutaseți*
a III-a (ei, ele) decuscu (să) decuscute decuscutau decuscuta decuscutaseră
Intrare: decuscutare
decuscutare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decuscutare decuscutarea
plural decuscutări decuscutările
genitiv-dativ singular decuscutări decuscutării
plural decuscutări decuscutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decuscuta (1 decuscutez)
decuscuta (1 decuscutez) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decuscuta decuscutare decuscutat decuscutând singular plural
decuscutea decuscutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decuscutez (să) decuscutez decuscutam decuscutai decuscutasem
a II-a (tu) decuscutezi (să) decuscutezi decuscutai decuscutași decuscutaseși
a III-a (el, ea) decuscutea (să) decuscuteze decuscuta decuscută decuscutase
plural I (noi) decuscutăm (să) decuscutăm decuscutam decuscutarăm decuscutaserăm, decuscutasem*
a II-a (voi) decuscutați (să) decuscutați decuscutați decuscutarăți decuscutaserăți, decuscutaseți*
a III-a (ei, ele) decuscutea (să) decuscuteze decuscutau decuscuta decuscutaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)