2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.

decuscutare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: decuscuta] Separare a semințelor de cuscută de alte feluri de semințe aflate în amestec.

DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei.

DECUSCUTÁRE s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. [< decuscuta].

DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. [Prez. ind. și: decuscút] – Din fr. décuscuter.

decuscuta vt [At: LTR2 / Pzi: ~téz / E: fr décuscuter] (C.i. semințe de cuscută) A separa de alte feluri de semințe aflate în amestec.

DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.

DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A curăța plantele și semințele de planta parazită numită cuscută.

DECUSCUTÁ vb. I. tr. A curăța de cuscută (plante, semințe). [< fr. décuscuter].

DECUSCUTÁ vb. tr. a curăța cuscuta de pe plante; a separa semințele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutắrii; pl. decuscutắri

decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări

decuscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 decuscuteáză

decuscutá vb., ind. prez. 1 sg. decuscút, 3 sg. și pl. decuscútă

decuscutá vb. ind. prez. pers. 1 decuscutez

Intrare: decuscutare
decuscutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decuscutare
  • decuscutarea
plural
  • decuscutări
  • decuscutările
genitiv-dativ singular
  • decuscutări
  • decuscutării
plural
  • decuscutări
  • decuscutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decuscuta
decuscuta1 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decuscuta
  • decuscutare
  • decuscutat
  • decuscutatu‑
  • decuscutând
  • decuscutându‑
singular plural
  • decuscutea
  • decuscutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decuscutez
(să)
  • decuscutez
  • decuscutam
  • decuscutai
  • decuscutasem
a II-a (tu)
  • decuscutezi
(să)
  • decuscutezi
  • decuscutai
  • decuscutași
  • decuscutaseși
a III-a (el, ea)
  • decuscutea
(să)
  • decuscuteze
  • decuscuta
  • decuscută
  • decuscutase
plural I (noi)
  • decuscutăm
(să)
  • decuscutăm
  • decuscutam
  • decuscutarăm
  • decuscutaserăm
  • decuscutasem
a II-a (voi)
  • decuscutați
(să)
  • decuscutați
  • decuscutați
  • decuscutarăți
  • decuscutaserăți
  • decuscutaseți
a III-a (ei, ele)
  • decuscutea
(să)
  • decuscuteze
  • decuscutau
  • decuscuta
  • decuscutaseră
decuscuta2 (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decuscuta
  • decuscutare
  • decuscutat
  • decuscutatu‑
  • decuscutând
  • decuscutându‑
singular plural
  • decuscu
  • decuscutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decuscut
(să)
  • decuscut
  • decuscutam
  • decuscutai
  • decuscutasem
a II-a (tu)
  • decuscuți
(să)
  • decuscuți
  • decuscutai
  • decuscutași
  • decuscutaseși
a III-a (el, ea)
  • decuscu
(să)
  • decuscute
  • decuscuta
  • decuscută
  • decuscutase
plural I (noi)
  • decuscutăm
(să)
  • decuscutăm
  • decuscutam
  • decuscutarăm
  • decuscutaserăm
  • decuscutasem
a II-a (voi)
  • decuscutați
(să)
  • decuscutați
  • decuscutați
  • decuscutarăți
  • decuscutaserăți
  • decuscutaseți
a III-a (ei, ele)
  • decuscu
(să)
  • decuscute
  • decuscutau
  • decuscuta
  • decuscutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decuscutare

  • 1. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi decuscuta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decuscuta

  • 1. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: