opțiuni
  • info

10 definiții pentru decuscuta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECUSCUTA, decuscutez, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. [Prez. ind. și: decuscut] – Din fr. décuscuter.

decuscuta vt [At: LTR2 / Pzi: ~tez / E: fr décuscuter] (C.i. semințe de cuscută) A separa de alte feluri de semințe aflate în amestec.

DECUSCUTA, decuscut, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.

DECUSCUTA, decuscutez, vb. I. Tranz. A curăța plantele și semințele de planta parazită numită cuscută.

DECUSCUTA vb. I. tr. A curăța de cuscută (plante, semințe). [< fr. décuscuter].

DECUSCUTA vb. tr. a curăța cuscuta de pe plante; a separa semințele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decuscuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decuscutez, 3 decuscutează; conj. prez. 1 sg. să decuscutez, 3 să decuscuteze

decuscuta (a ~) vb., ind. prez. 3 decuscutează

decuscuta vb., ind. prez. 1 sg. decuscut, 3 sg. și pl. decuscută

decuscuta vb. ind. prez. pers. 1 decuscutez

Intrare: decuscuta
decuscuta1 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decuscuta
  • decuscutare
  • decuscutat
  • decuscutatu‑
  • decuscutând
  • decuscutându‑
 singular plural
  • decuscutează
  • decuscutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decuscutez
 (să)
  • decuscutez
  • decuscutam
  • decuscutai
  • decuscutasem
a II-a (tu)
  • decuscutezi
 (să)
  • decuscutezi
  • decuscutai
  • decuscutași
  • decuscutaseși
a III-a (el, ea)
  • decuscutează
 (să)
  • decuscuteze
  • decuscuta
  • decuscută
  • decuscutase
plural I (noi)
  • decuscutăm
 (să)
  • decuscutăm
  • decuscutam
  • decuscutarăm
  • decuscutaserăm
  • decuscutasem
a II-a (voi)
  • decuscutați
 (să)
  • decuscutați
  • decuscutați
  • decuscutarăți
  • decuscutaserăți
  • decuscutaseți
a III-a (ei, ele)
  • decuscutează
 (să)
  • decuscuteze
  • decuscutau
  • decuscutară
  • decuscutaseră
decuscuta2 (1 -t) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decuscuta
  • decuscutare
  • decuscutat
  • decuscutatu‑
  • decuscutând
  • decuscutându‑
 singular plural
  • decuscută
  • decuscutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decuscut
 (să)
  • decuscut
  • decuscutam
  • decuscutai
  • decuscutasem
a II-a (tu)
  • decuscuți
 (să)
  • decuscuți
  • decuscutai
  • decuscutași
  • decuscutaseși
a III-a (el, ea)
  • decuscută
 (să)
  • decuscute
  • decuscuta
  • decuscută
  • decuscutase
plural I (noi)
  • decuscutăm
 (să)
  • decuscutăm
  • decuscutam
  • decuscutarăm
  • decuscutaserăm
  • decuscutasem
a II-a (voi)
  • decuscutați
 (să)
  • decuscutați
  • decuscutați
  • decuscutarăți
  • decuscutaserăți
  • decuscutaseți
a III-a (ei, ele)
  • decuscută
 (să)
  • decuscute
  • decuscutau
  • decuscutară
  • decuscutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decuscuta, decuscutezverb

  • 1. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.