10 definiții pentru decurion
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECURION, decurioni, s. m. Ofițer roman de cavalerie care comanda o decurie (1). [Pr.: -ri-on] – Din lat. decurio, -onis.
DECURION, decurioni, s. m. Ofițer roman de cavalerie care comanda o decurie (1). [Pr.: -ri-on] – Din lat. decurio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decurion sm [At: ASACHI, L. 831/28 / P: ~ri-on / Pl: ~i / E: lat decurio, -onis] 1 Ofițer roman care comanda o decurie (1). 2 Membru al consiliului municipiilor și coloniilor din Imperiul Roman. 3 Șef al unui serviciu al administrației palatului imperial.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURION s.m. 1. Comandant al unei decurii. 2. Membru al senatului municipal în Imperiul Roman. ♦ Membru al administrației comunale în Italia dominată de spanioli. [Pron. -ri-on. / < it. decurione, lat. decurio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECURION s. m. 1. comandant al unei decurii (1). 2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman. 3. șef de serviciu în administrația palatului imperial, la sfârșitul Imperiului Roman. (< lat. decurio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECURION ~i m. Conducător al unei decurii; decan. [Sil. -ri-on] /<lat. decurio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decurion m. căpetenia unei decurii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decurión m. (lat. decúrio, -ónis). Ofițer roman care, la început comanda zece, apoĭ treĭ-zecĭ de călărețĭ. Senator roman al orașelor municipale saŭ al coloniilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decurion (livr.) (desp. -ri-on) s. m., pl. decurioni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decurion (-ri-on) s. m., pl. decurioni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decurion s. m. (sil. -ri-on), pl. decurioni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ri-on
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decurion, decurionisubstantiv masculin
- 2. Membru al senatului municipal în Imperiul Roman. DN
- 2.1. Membru al administrației comunale în Italia dominată de spanioli. DN
-
- 3. Șef de serviciu în administrația palatului imperial, la sfârșitul Imperiului Roman. MDN '00
etimologie:
- decurio, -onis DEX '09 DEX '98 DN