2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECROȘÁJ s. n. Decroșare. – Din fr. décrochage.

decroșaj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr décrochage] 1-4 Decroșare (1-4).[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: E: fr décrocheage LauraGellner

DECROȘÁJ s. n. (Franțuzism) Decroșare. – Din fr. décrochage.

DECROȘÁJ s.n. Decroșare. [< fr. décrochage].

DECROȘÁJ s. n. decroșare. (< fr. décrochage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: decrosaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decrosaj
  • decrosajul
  • decrosaju‑
plural
  • decrosaje
  • decrosajele
genitiv-dativ singular
  • decrosaj
  • decrosajului
plural
  • decrosaje
  • decrosajelor
vocativ singular
plural
Intrare: decroșaj
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decroșaj
  • decroșajul
  • decroșaju‑
plural
genitiv-dativ singular
  • decroșaj
  • decroșajului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decroșaj

etimologie: