2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECROȘÁRE, decroșări, s. f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșează (3) stratele. – V. decroșa.

DECROȘÁRE, decroșări, s. f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșează (3) stratele. – V. decroșa.

decroșare sf [At: ONCESCU, G. 149 / Pl: ări / E: decroșa] 1 Desprindere a unui obiect din locul în care a fost agățat Si: decroșaj (1). 2 Deconectare a telefonului prin deplasarea receptorului de la locul lui Si: decroșaj (2). 3 Ieșire a unor aparate electrice din regimul de funcționare normal Si: decroșaj (3). 4 (Glg) Fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia s-a produs deplasarea orizontală a straturilor Si: decroșaj (4).

DECROȘÁRE, decroșări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei.

DECROȘÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroșaj. ♦ Fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. ♦ Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. [< decroșa].

DECROȘÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) decroșa; decroșaj. 2. fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. (< decroșa)

DECROȘÁ, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre mașini electrice) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.

decroșá [At: VINEA, L. I, 168 / Pzi: ~șéz / E: fr décrocher] 1 vt (C.i. obiecte, piese etc.) A desprinde din locul în care a fost agățat. 2 vt A deconecta telefonul prin deplasarea receptorului de la locul lui. 3 vr (D. aparate, mașini electrice) A ieși din regimul de funcționare normal. 4 vr (D. straturi geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi.

DECROȘÁ, decroșez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.

DECROȘÁ, decroșez, vb. I. (Tehn.) 1. Tranz. A desprinde un obiect de cîrligul de care este agățat. 2. Refl. (Despre o mașină electrică) A ieși din regimul normal de funcționare, în urma pierderii vitezei, și a se opri din mers.

DECROȘÁ vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din cârligul în care este agățat. 2. refl. (Despre o mașină electrică) A se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare normal. 3. (Mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. décrocher].

DECROȘÁ vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost agățat. II. refl. 1. (despre o mașină electrică) a se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. décrocher)

A DECROȘÁ ~éz tranz. (obiecte agățate sau prinse) A desprinde, a scoate din cârlig (sau din cui), detașând. ~ un tablou suspendat. ~ receptorul telefonic. /<fr. décrocher


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decroșáre (de-cro-) s. f., g.-d. art. decroșắrii; pl. decroșắri

decroșáre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. decroșării; pl. decroșări

decroșá (a ~) (de-cro-) vb., ind. prez. 3 decroșeáză, 1 pl. decroșắm; conj. prez. 3 decroșéze; ger. decroșấnd

decroșá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroșéz, 3 sg. și pl. decroșeáză, 1 pl. decroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. decroșéze; ger. decroșând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECROȘÁRE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei mașini electrice.)

DECROȘARE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei mașini electrice.)

DECROȘÁ vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)

DECROȘA vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o mașină electrică.)

Intrare: decroșare
decroșare substantiv feminin
  • silabație: de-cro- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decroșare
  • decroșarea
plural
  • decroșări
  • decroșările
genitiv-dativ singular
  • decroșări
  • decroșării
plural
  • decroșări
  • decroșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decroșa
  • silabație: de-cro-șa info
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decroșa
  • decroșare
  • decroșat
  • decroșatu‑
  • decroșând
  • decroșându‑
singular plural
  • decroșea
  • decroșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decroșez
(să)
  • decroșez
  • decroșam
  • decroșai
  • decroșasem
a II-a (tu)
  • decroșezi
(să)
  • decroșezi
  • decroșai
  • decroșași
  • decroșaseși
a III-a (el, ea)
  • decroșea
(să)
  • decroșeze
  • decroșa
  • decroșă
  • decroșase
plural I (noi)
  • decroșăm
(să)
  • decroșăm
  • decroșam
  • decroșarăm
  • decroșaserăm
  • decroșasem
a II-a (voi)
  • decroșați
(să)
  • decroșați
  • decroșați
  • decroșarăți
  • decroșaserăți
  • decroșaseți
a III-a (ei, ele)
  • decroșea
(să)
  • decroșeze
  • decroșau
  • decroșa
  • decroșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decroșare

  • 1. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: decroșaj desprindere
    • 1.1. geologie Fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșează stratele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi decroșa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decroșa

  • 1. tranzitiv A desprinde ceva care a fost agățat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desprinde
  • 2. reflexiv (Despre mașini electrice) A se desprinde.
    surse: DEX '09
    • diferențiere A se opri din mers, a ieși din regimul de funcționare normal.
      surse: DLRLC DN
  • 3. reflexiv (termen) militar A rupe contactul cu inamicul.
    surse: DN
  • 4. reflexiv (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: