2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decretat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decreta] 1-3 Decretare (1-3).

decretat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: decreta] 1 Ordonat prin decret (1). 2 Stabilit printr-o decizie a unei autorități. 3 Afirmat în mod sentențios.

DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

decreta vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~téz și 3 (înv) ~étă / E: fr décreter] 1 A ordona printr-un decret (1). 2 A stabili printr-o decizie a unei autorități. 3 (Pex) A afirma în mod sentențios și categoric.

DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret; a hotărî, a ordona, a orîndui prin decret. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează:... B. O. 1953, 1. Poporul romîn decretă... independența sa administrativă. CAMIL PETRESCU, B. 98. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios, a emite o părere categorică. Ai mei... mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Tot ce făcea era așa nesăbuit și fără de noimă, că nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. – Prez. ind. pers. 3 și: decrétă.

DECRETÁ vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (Fig.) A declara sentențios ceva. [< fr. décréter].

DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter)

A DECRETÁ ~éz tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara în mod categoric; a exprima cu ton sentențios. /<fr. décréter

decretà v. 1. a da un decret; 2. a ordona, a regula printr’un decret.

*decretéz v. tr. (fr. décréter, d. décret, decret). Decid pin decret: a decreta o vînzare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decretá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decreteáză

decretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decretéz, 3 sg. și pl. decreteáză; ger. decretând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECRETÁ vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

DECRETA vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, șeful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

Intrare: decretat
decretat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decretat
  • decretatul
  • decretatu‑
  • decreta
  • decretata
plural
  • decretați
  • decretații
  • decretate
  • decretatele
genitiv-dativ singular
  • decretat
  • decretatului
  • decretate
  • decretatei
plural
  • decretați
  • decretaților
  • decretate
  • decretatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decreta
  • silabație: de-cre-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decreta
  • decretare
  • decretat
  • decretatu‑
  • decretând
  • decretându‑
singular plural
  • decretea
  • decretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decretez
(să)
  • decretez
  • decretam
  • decretai
  • decretasem
a II-a (tu)
  • decretezi
(să)
  • decretezi
  • decretai
  • decretași
  • decretaseși
a III-a (el, ea)
  • decretea
(să)
  • decreteze
  • decreta
  • decretă
  • decretase
plural I (noi)
  • decretăm
(să)
  • decretăm
  • decretam
  • decretarăm
  • decretaserăm
  • decretasem
a II-a (voi)
  • decretați
(să)
  • decretați
  • decretați
  • decretarăți
  • decretaserăți
  • decretaseți
a III-a (ei, ele)
  • decretea
(să)
  • decreteze
  • decretau
  • decreta
  • decretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decreta

  • 1. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează:... B. O. 1953, 1.
      surse: DLRLC
    • Poporul romîn decretă... independența sa administrativă. CAMIL PETRESCU, B. 98.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ai mei... mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38.
        surse: DLRLC
      • Tot ce făcea era așa nesăbuit și fără de noimă, că nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: decre.
    surse: DLRLC

etimologie: