2 intrări

18 definiții

decrepitá vtr [At: MARIN, PR. II, 37/22 / Pzi: ~téz și (înv) 3 ~épită / E: fr décrépiter] 1-2 A (se) produce o decrepitare.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

decrepitá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decrepiteáză

decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. și pl. decrepiteáză

DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)

decrepít, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 56 / Pl: ~íți, ~e / E: fr décrépit, lat decrepitus] (D. oameni; pex d. starea lor) Care este atins de decrepitudine Si: rablagit, ramolit, (reg) mârced.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. (Franțuzism) Atins de decrepitudine; ramolit.

decrepít (de-cre-) adj. m., pl. decrepíți; f. decrepítă, pl. decrepíte

decrepít adj. m. (sil. -cre-), pl. decrepíți; f. sg. decrepítă, pl. decrepíte

DECREPÍT adj. v. ramolit, senil.

DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus].

DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus)

DECREPÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut vigoarea fizică din cauza vârstei înaintate; atins de decrepitudine; ramolit. /<fr. décrépit, lat. decrepitus

*decrépit, -ă adj. și s. (lat. decrépitus, d. crépito, -are, a pîrli, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleșit, ramolit: bătrîn decrepit. – Fals -ít (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

decrepít adj. v. RAMOLIT. SENIL.

Intrare: decrepita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decrepita decrepitare decrepitat decrepitând singular plural
decrepitea decrepitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decrepitez (să) decrepitez decrepitam decrepitai decrepitasem
a II-a (tu) decrepitezi (să) decrepitezi decrepitai decrepitași decrepitaseși
a III-a (el, ea) decrepitea (să) decrepiteze decrepita decrepită decrepitase
plural I (noi) decrepităm (să) decrepităm decrepitam decrepitarăm decrepitaserăm, decrepitasem*
a II-a (voi) decrepitați (să) decrepitați decrepitați decrepitarăți decrepitaserăți, decrepitaseți*
a III-a (ei, ele) decrepitea (să) decrepiteze decrepitau decrepita decrepitaseră
Intrare: decrepit
decrepit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decrepit decrepitul decrepi decrepita
plural decrepiți decrepiții decrepite decrepitele
genitiv-dativ singular decrepit decrepitului decrepite decrepitei
plural decrepiți decrepiților decrepite decrepitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)