2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

decrepita vtr [At: MARIN, PR. II, 37/22 / Pzi: ~tez și (înv) 3 ~epită / E: fr décrépiter] 1-2 A (se) produce o decrepitare.

DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus.

decrepit, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 56 / Pl: ~iți, ~e / E: fr décrépit, lat decrepitus] (D. oameni; pex d. starea lor) Care este atins de decrepitudine Si: rablagit, ramolit, (reg) mârced.

DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. (Franțuzism) Atins de decrepitudine; ramolit.

DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus].

DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus)

DECREPÍT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut vigoarea fizică din cauza vârstei înaintate; atins de decrepitudine; ramolit. /<fr. décrépit, lat. decrepitus

*decrépit, -ă adj. și s. (lat. decrépitus, d. crépito, -are, a pîrli, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleșit, ramolit: bătrîn decrepit. – Fals -ít (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decrepitá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decrepiteáză

decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. și pl. decrepiteáză

decrepít (de-cre-) adj. m., pl. decrepíți; f. decrepítă, pl. decrepíte

decrepít adj. m. (sil. -cre-), pl. decrepíți; f. sg. decrepítă, pl. decrepíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECREPÍT adj. v. ramolit, senil.

Intrare: decrepita
  • silabație: de-cre- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decrepita
  • decrepitare
  • decrepitat
  • decrepitatu‑
  • decrepitând
  • decrepitându‑
singular plural
  • decrepitea
  • decrepitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decrepitez
(să)
  • decrepitez
  • decrepitam
  • decrepitai
  • decrepitasem
a II-a (tu)
  • decrepitezi
(să)
  • decrepitezi
  • decrepitai
  • decrepitași
  • decrepitaseși
a III-a (el, ea)
  • decrepitea
(să)
  • decrepiteze
  • decrepita
  • decrepită
  • decrepitase
plural I (noi)
  • decrepităm
(să)
  • decrepităm
  • decrepitam
  • decrepitarăm
  • decrepitaserăm
  • decrepitasem
a II-a (voi)
  • decrepitați
(să)
  • decrepitați
  • decrepitați
  • decrepitarăți
  • decrepitaserăți
  • decrepitaseți
a III-a (ei, ele)
  • decrepitea
(să)
  • decrepiteze
  • decrepitau
  • decrepita
  • decrepitaseră
Intrare: decrepit
decrepit adjectiv
  • silabație: de-cre-pit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decrepit
  • decrepitul
  • decrepitu‑
  • decrepi
  • decrepita
plural
  • decrepiți
  • decrepiții
  • decrepite
  • decrepitele
genitiv-dativ singular
  • decrepit
  • decrepitului
  • decrepite
  • decrepitei
plural
  • decrepiți
  • decrepiților
  • decrepite
  • decrepitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decrepita

  • 1. A (se) produce o decrepitare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

decrepit

  • 1. Atins de decrepitudine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ramolit senil

etimologie: