13 definiții pentru decorator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECORATÓR, -OÁRE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.

decorator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: decora + -tor] 1-2 (Persoană) care împodobește clădiri, săli, vitrine, obiecte etc. 3-4 (Spc) (Persoană) care face decoruri pentru teatru, film, operă etc.

DECORATÓR, -OÁRE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.

DECORATÓR, -OÁRE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare etc. În magazia de rechizite și atelierul decoratorului gazetelor de perete, corespondentul ziarului întocmește, după punctajul secretarului, rezoluția. CĂLUGĂRU, O. P. 451. ♦ Persoană care face decorurile la teatru. [Piesa] a constituit piatra de încercare a cîtorva actori, a doi regizori și a unui decorator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 12/3. Decoratorul va trebui să sugereze că aceste trei despărțituri au și o valoare simbolică. CAMIL PETRESCU, B. 91.

DECORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. ♦ Persoană care face decorurile la un teatru, film etc.; scenograf. [Cf. fr. décorateur, it. decoratore].

DECORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. 2. cel care face decoruri pentru teatru, film, televiziune. II. s. n. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.) (< fr. décorateur)

DECORATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Specialist în decorarea clădirilor, interioarelor etc. 2) Persoană care face decoruri pentru spectacole sau filme. /<fr. decorateur

*decoratór, -oáre s. (d. decorez, fr. décorateur). Care face decorurĭ p. apartamente, teatre, sărbărĭ ș.a.

arhitéct(ă)-decoratór(oáre) s. m. f. Arhitect care se ocupă cu decorarea clădirilor sau cu scenografia ◊ „Transmitem opinia arhitectei-decoratoare V.C.” Sc. 18 I 67 p. 2 (din arhitect(ă) + decorator(-toare))

píctor-decoratór s. m. Pictor specializat în decorațiuni ◊ „Frații C. și V. L., pictori-decoratori fruntași, discutând asupra unor noi modele.” Sc. 10 XI 61 p. 2 (din pictor + decorator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decoratór s. m., pl. decoratóri

decoratór s. m., pl. decoratóri

Intrare: decorator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decorator
  • decoratorul
  • decoratoru‑
plural
  • decoratori
  • decoratorii
genitiv-dativ singular
  • decorator
  • decoratorului
plural
  • decoratori
  • decoratorilor
vocativ singular
  • decoratorule
plural
  • decoratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decorator, -oare decoratoare

  • 1. Persoană care are profesia de a decora clădiri, interioare, vitrine etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În magazia de rechizite și atelierul decoratorului gazetelor de perete, corespondentul ziarului întocmește, după punctajul secretarului, rezoluția. CĂLUGĂRU, O. P. 451.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • [Piesa] a constituit piatra de încercare a cîtorva actori, a doi regizori și a unui decorator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 12/3.
        surse: DLRLC
      • Decoratorul va trebui să sugereze că aceste trei despărțituri au și o valoare simbolică. CAMIL PETRESCU, B. 91.
        surse: DLRLC

etimologie: