opțiuni
  • info

13 definiții pentru decorator (persoană)

din care

Explicative DEX

DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.

decorator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: decora + -tor] 1-2 (Persoană) care împodobește clădiri, săli, vitrine, obiecte etc. 3-4 (Spc) (Persoană) care face decoruri pentru teatru, film, operă etc.

DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.

DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare etc. În magazia de rechizite și atelierul decoratorului gazetelor de perete, corespondentul ziarului întocmește, după punctajul secretarului, rezoluția. CĂLUGĂRU, O. P. 451. ♦ Persoană care face decorurile la teatru. [Piesa] a constituit piatra de încercare a cîtorva actori, a doi regizori și a unui decorator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 12/3. Decoratorul va trebui să sugereze că aceste trei despărțituri au și o valoare simbolică. CAMIL PETRESCU, B. 91.

DECORATOR, -OARE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. ♦ Persoană care face decorurile la un teatru, film etc.; scenograf. [Cf. fr. décorateur, it. decoratore].

DECORATOR, -OARE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. 2. cel care face decoruri pentru teatru, film, televiziune. II. s. n. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.) (< fr. décorateur)

DECORATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Specialist în decorarea clădirilor, interioarelor etc. 2) Persoană care face decoruri pentru spectacole sau filme. /<fr. decorateur

decorator m. cel ce face decoruri.

*decoratór, -oáre s. (d. decorez, fr. décorateur). Care face decorurĭ p. apartamente, teatre, sărbărĭ ș.a.

arhitect(ă)-decorator(oare) s. m. f. Arhitect care se ocupă cu decorarea clădirilor sau cu scenografia ◊ „Transmitem opinia arhitectei-decoratoare V.C.” Sc. 18 I 67 p. 2 (din arhitect(ă) + decorator(-toare))

Ortografice DOOM

decorator s. m., pl. decoratori

decorator s. m., pl. decoratori

decorator s. m., pl. decoratori

Intrare: decorator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decorator
  • decoratorul
  • decoratoru‑
plural
  • decoratori
  • decoratorii
genitiv-dativ singular
  • decorator
  • decoratorului
plural
  • decoratori
  • decoratorilor
vocativ singular
  • decoratorule
plural
  • decoratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decorator, decoratorisubstantiv masculin
decoratoare, decoratoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are profesia de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În magazia de rechizite și atelierul decoratorului gazetelor de perete, corespondentul ziarului întocmește, după punctajul secretarului, rezoluția. CĂLUGĂRU, O. P. 451. DLRLC
    • 1.1. Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote [Piesa] a constituit piatra de încercare a cîtorva actori, a doi regizori și a unui decorator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 12/3. DLRLC
      • format_quote Decoratorul va trebui să sugereze că aceste trei despărțituri au și o valoare simbolică. CAMIL PETRESCU, B. 91. DLRLC
    • 1.2. Arhitect(ă)-decorator(oare). DCR2
      • format_quote Transmitem opinia arhitectei-decoratoare V.C. Sc. 18 I 67 p. 2. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.