2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

decoráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: decora] 1 Împodobire a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect, cu diverse ornamente Si: decorat1 (1). 2 Acordare cuiva a unei decorații Si: decorat1 (2).

DECORÁRE, decorări, s. f. Acțiunea de a decora și rezultatul ei. – V. decora.

DECORÁRE, decorări, s. f. Acțiunea de a decora și rezultatul ei. – V. decora.

DECORÁRE, decorări, s. f. 1. Acțiunea de a decora; împodobire, înfrumusețare, ornare. Decorarea sălii festive. 2. Acordarea unei decorații. Decorarea evidențiaților în muncă.

decoráre s. f., g.-d. art. decorắrii; pl. decorắri

decoráre s. f., g.-d. art. decorării; pl. decorări

DECORÁRE s. v. împodobire.

DECORÁRE s.f. Acțiunea de a decora și rezultatul ei. [< decora].

decorá vt [At: DEX / Pl: ~réz / E: fr décorer] 1 A împodobi o clădire, o sală, un obiect, cu diverse ornamente. 2 A acorda cuiva o decorație.

DECORÁ, decorez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. – Din fr. décorer, lat. decorare.

DECORÁ, decorez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc., destinate să le înfrumusețeze. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. – Din fr. décorere, lat. decorare.

DECORÁ, decorez, vb. I. Tranz. 1. A ornamenta, a împodobi ceva (mai ales o clădire, o cameră, o sală) cu obiecte sau cu lucrări de podoabă (ornamente, zugrăveli etc.). Căminul... tînăra l-a decorat, l-a dichisit să fie frumos și arătos. CĂLUGĂRU, O. P. 442. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Tu vei avea, fii sigur, a statuă bogată Al cărei bust cu lanțuri eu am să-l decorez. ALEXANDRESCU, M. 214. ◊ Fig. Fire de nor decorau albastrul cerului. SAHIA, N. 61. 2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. A fost decorat cu «Ordinul Muncii».Fruntașii muncii, cadrele de bază din gospodăria colectivă sînt prețuiți de întregul popor. Mulți dintre ei au fost decorați cu ordine și medalii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 642.

decorá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoreáză

decorá vb., ind. prez. 1 sg. decoréz, 3 sg. și pl. decoreáză

DECORÁ vb. 1. v. împodobi. 2. (impr.) a medalia. (A ~ pe cineva pentru vitejie.)

DECORÁ vb. I. tr. 1. A orna, a împodobi cu decoruri. 2. A conferi, a acorda cuiva o decorație. [< fr. décorer, it., lat. decorare].

DECORÁ vb. tr. 1. a orna, a împodobi cu decoruri. 2. a conferi o decorație. (< fr. décorer, lat. decorare)

A DECORÁ2 ~éz tranz. (persoane) A menționa cu o decorație. /<fr. décorer, lat. decorare

A DECORÁ1 ~éz tranz. (săli, clădiri etc.) A împodobi cu decoruri; a înzestra cu elemente ornamentale; a ornamenta. /<fr. décorer, lat. decorare

decorà v. 1. a împodobi cu decoruri; 2. a da o decorațiune: soldatul fu decorat.

Intrare: decora
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decora decorare decorat decorând singular plural
decorea decorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decorez (să) decorez decoram decorai decorasem
a II-a (tu) decorezi (să) decorezi decorai decorași decoraseși
a III-a (el, ea) decorea (să) decoreze decora decoră decorase
plural I (noi) decorăm (să) decorăm decoram decorarăm decoraserăm, decorasem*
a II-a (voi) decorați (să) decorați decorați decorarăți decoraserăți, decoraseți*
a III-a (ei, ele) decorea (să) decoreze decorau decora decoraseră
Intrare: decorare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decorare decorarea
plural decorări decorările
genitiv-dativ singular decorări decorării
plural decorări decorărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)