2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONTRACTÁT, -Ă, decontractați, -te, adj. 1. (Despre mușchi) Care a revenit din contracție. 2. (Despre oameni) Destins. – V. decontracta.

DECONTRACTÁT, -Ă, decontractați, -te, adj. 1. (Despre mușchi) Care a revenit din contracție. 2. (Despre oameni) Destins. – V. decontracta.

decontractat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decontracta] 1 Decontractare (1). 2 Destindere.

decontractat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: decontracta] 1 (D. mușchi) Care a revenit din contracție. 2 (D. oameni) Destins.

DECONTRACTÁ, decontractez, vb. I. Refl. (Despre mușchi) A-și reveni în poziție relaxată după o contracție. ♦ Fig. (Despre oameni) A se destinde. – Din fr. décontracter.

decontracta vr [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr décontracter] 1 (D. mușchi) A-și reveni la poziția relaxată după o contracție. 2 (D. oameni) A se destinde.

DECONTRACTÁ, decontractez, vb. I. Refl. (Despre mușchi) A-și reveni după o contracție. ♦ Fig. (Despre oameni) A se destinde. – Din fr. décontracter.

DECONTRACTÁ vb. I. tr., refl. A face să înceteze contracția unui mușchi; a (se) destinde, a (se) relaxa. [< fr. décontracter].

DECONTRACTÁ vb. refl. 1. (despre mușchi) a-și reveni după o contracție. 2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa. (< fr. décontracter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*decontractá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se decontracteáză

decontractá vb., ind. prez.1 sg.decontractéz, 3 sg. și pl. decontracteáză

Intrare: decontractat
decontractat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decontractat
  • decontractatul
  • decontractatu‑
  • decontracta
  • decontractata
plural
  • decontractați
  • decontractații
  • decontractate
  • decontractatele
genitiv-dativ singular
  • decontractat
  • decontractatului
  • decontractate
  • decontractatei
plural
  • decontractați
  • decontractaților
  • decontractate
  • decontractatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decontracta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decontracta
  • decontractare
  • decontractat
  • decontractatu‑
  • decontractând
  • decontractându‑
singular plural
  • decontractea
  • decontractați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decontractez
(să)
  • decontractez
  • decontractam
  • decontractai
  • decontractasem
a II-a (tu)
  • decontractezi
(să)
  • decontractezi
  • decontractai
  • decontractași
  • decontractaseși
a III-a (el, ea)
  • decontractea
(să)
  • decontracteze
  • decontracta
  • decontractă
  • decontractase
plural I (noi)
  • decontractăm
(să)
  • decontractăm
  • decontractam
  • decontractarăm
  • decontractaserăm
  • decontractasem
a II-a (voi)
  • decontractați
(să)
  • decontractați
  • decontractați
  • decontractarăți
  • decontractaserăți
  • decontractaseți
a III-a (ei, ele)
  • decontractea
(să)
  • decontracteze
  • decontractau
  • decontracta
  • decontractaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decontractat

  • 1. (Despre mușchi) Care a revenit din contracție.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: destins

etimologie:

  • vezi decontracta
    surse: DEX '98 DEX '09

decontracta

  • 1. (Despre mușchi) A-și reveni în poziție relaxată după o contracție.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: