10 definiții pentru decont

decónt sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr décompte] 1 Justificare amănunțită, pe bază de acte, a modului de folosire a unei sume de bani (primite). 2 (Ccr) Document cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. 3 Echivalent în bani al unor cheltuieli făcute în contul unei persoane fizice sau juridice. 4 (Rar) Defalcare în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează să fie plătită Si: decontare (3), decontat1 (3).

DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte.

DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte.

DECÓNT, deconturi, s. n. Descompunere a unei sume plătite sau de plătit, în părțile ei componente.

decónt s. n., pl. decónturi

decónt s. n., pl. decónturi

DECÓNT s.n. Defalcare în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează a fi plătită. [Pl. -turi. / cf. fr. décompte].

DECÓNT s. n. defalcare a părții componente a unei sume primite sau plătite. (< fr. décompte)

DECÓNT ~uri n. ec. 1) Justificare a consumării unei sume primite, făcută prin descompunerea acesteia în elemente de detaliu și prin prezentarea documentelor. 2) Formular folosit în acest scop. /<fr. décompte

Intrare: decont
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decont decontul
plural deconturi deconturile
genitiv-dativ singular decont decontului
plural deconturi deconturilor
vocativ singular
plural