9 definiții pentru decont


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte.

DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte.

decónt sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr décompte] 1 Justificare amănunțită, pe bază de acte, a modului de folosire a unei sume de bani (primite). 2 (Ccr) Document cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. 3 Echivalent în bani al unor cheltuieli făcute în contul unei persoane fizice sau juridice. 4 (Rar) Defalcare în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează să fie plătită Si: decontare (3), decontat1 (3).

DECÓNT, deconturi, s. n. Descompunere a unei sume plătite sau de plătit, în părțile ei componente.

DECÓNT s.n. Defalcare în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează a fi plătită. [Pl. -turi. / cf. fr. décompte].

DECÓNT s. n. defalcare a părții componente a unei sume primite sau plătite. (< fr. décompte)

DECÓNT ~uri n. ec. 1) Justificare a consumării unei sume primite, făcută prin descompunerea acesteia în elemente de detaliu și prin prezentarea documentelor. 2) Formular folosit în acest scop. /<fr. décompte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: decont
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decont
  • decontul
  • decontu‑
plural
  • deconturi
  • deconturile
genitiv-dativ singular
  • decont
  • decontului
plural
  • deconturi
  • deconturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decont

  • 1. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: decontare
    • 1.1. concretizat Document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: