2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECONSPIRÁT, -Ă, deconspirați, -te, adj. 1. (Despre secrete, conspirații etc.) Care a devenit cunoscut. 2. Care a fost trădat. – V. deconspira.

deconspirat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconspira] 1-2 Deconspirare (1-2).

deconspirat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: deconspira] 1 (D. secrete, conspirații etc) Care a devenit cunoscut. 2 (D. persoane incognito) A cărui identitate a fost dezvăluită.

DECONSPIRÁT, -Ă, deconspirați, -te, adj. (Despre secrete, conspirații etc.) Care a devenit cunoscut. – V. deconspira.

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. și tranz. A (se) trăda. – Din fr. déconspirer.[1]

  1. Etimologia pare incorectă. Déconspirer nu există în limba franceză. — gall

deconspira [At: DN3 / Pzi: ~spir / E: fr déconspirer[1]] 1 vt A dezvălui un secret, o conspirație etc. 2-3 vtr A(-și) dezvălui identitatea ascunsă.

  1. Indicație etimologică eronată, termenul nu există în franceză. — Octavian Mocanu

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. A se trăda. – Des1- + conspira.

DECONSPIRÁ vb. I. tr. A descoperi, a da pe față o conspirație; a dezvălui un secret. ♦ refl. A se trăda, a-și dezvălui identitatea ascunsă. [p. i. deconspír. / et. incertă].

DECONSPIRÁ vb. I. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret. II. refl. a se trăda. (< de1- + conspira)

A DECONSPIRÁ deconspír tranz. (conspirații, secrete etc.) A face cunoscut (tuturor); a da în vileag. /des- + a conspira


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deconspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconspíră

deconspirá vb., ind. prez. 1 sg. deconspír, 3 sg. și pl. deconspíră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECONSPIRÁ vb. v. destăinui.

Intrare: deconspirat
deconspirat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deconspirat
  • deconspiratul
  • deconspiratu‑
  • deconspira
  • deconspirata
plural
  • deconspirați
  • deconspirații
  • deconspirate
  • deconspiratele
genitiv-dativ singular
  • deconspirat
  • deconspiratului
  • deconspirate
  • deconspiratei
plural
  • deconspirați
  • deconspiraților
  • deconspirate
  • deconspiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: deconspira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deconspira
  • deconspirare
  • deconspirat
  • deconspiratu‑
  • deconspirând
  • deconspirându‑
singular plural
  • deconspi
  • deconspirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deconspir
(să)
  • deconspir
  • deconspiram
  • deconspirai
  • deconspirasem
a II-a (tu)
  • deconspiri
(să)
  • deconspiri
  • deconspirai
  • deconspirași
  • deconspiraseși
a III-a (el, ea)
  • deconspi
(să)
  • deconspire
  • deconspira
  • deconspiră
  • deconspirase
plural I (noi)
  • deconspirăm
(să)
  • deconspirăm
  • deconspiram
  • deconspirarăm
  • deconspiraserăm
  • deconspirasem
a II-a (voi)
  • deconspirați
(să)
  • deconspirați
  • deconspirați
  • deconspirarăți
  • deconspiraserăți
  • deconspiraseți
a III-a (ei, ele)
  • deconspi
(să)
  • deconspire
  • deconspirau
  • deconspira
  • deconspiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deconspirat

  • 1. (Despre secrete, conspirații etc.) Care a devenit cunoscut.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Care a fost trădat.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi deconspira
    surse: DEX '98 DEX '09

deconspira

etimologie:

  • Des- + conspira
    surse: DEX '98