9 definiții pentru deconspira

deconspirá [At: DN3 / Pzi: ~spír / E: fr déconspirer] 1 vt A dezvălui un secret, o conspirație etc. 2-3 vtr A(-și) dezvălui identitatea ascunsă.

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. și tranz. A (se) trăda. – Din fr. déconspirer.

Etimologia pare incorectă. Déconspirer nu există în limba franceză. - gall

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. A se trăda. – Des1- + conspira.

deconspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconspíră

deconspirá vb., ind. prez. 1 sg. deconspír, 3 sg. și pl. deconspíră

DECONSPIRÁ vb. v. destăinui.

DECONSPIRÁ vb. I. tr. A descoperi, a da pe față o conspirație; a dezvălui un secret. ♦ refl. A se trăda, a-și dezvălui identitatea ascunsă. [p.i. deconspír. / et. incertă].

DECONSPIRÁ vb. I. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret. II. refl. a se trăda. (< de1- + conspira)

A DECONSPIRÁ deconspír tranz. (conspirații, secrete etc.) A face cunoscut (tuturor); a da în vileag. /des- + a conspira

Intrare: deconspira
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deconspira deconspirare deconspirat deconspirând singular plural
deconspi deconspirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deconspir (să) deconspir deconspiram deconspirai deconspirasem
a II-a (tu) deconspiri (să) deconspiri deconspirai deconspirași deconspiraseși
a III-a (el, ea) deconspi (să) deconspire deconspira deconspiră deconspirase
plural I (noi) deconspirăm (să) deconspirăm deconspiram deconspirarăm deconspiraserăm, deconspirasem*
a II-a (voi) deconspirați (să) deconspirați deconspirați deconspirarăți deconspiraserăți, deconspiraseți*
a III-a (ei, ele) deconspi (să) deconspire deconspirau deconspira deconspiraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)