2 intrări

17 definiții

deconectát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconecta] 1-2 Deconectare (1-2). 3 (Fig) Relaxare.

deconectát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: deconecta] 1 (D. două circuite electrice) A căror conexiune a fost suprimată. 2 (D. mașini sau aparate) A cărui legătură cu circuitul sau rețeaua electrică a fost desfăcută. 3 (Fig; d. oameni) Relaxat.

deconectá [At: DEX / Pzi: ~téz / E: fr déconnecter] 1 vt A suprima o conexiune între două circuite electrice. 2 vt A desface o legătură dintre o mașină sau un aparat și un circuit sau o rețea electrică Si: a decupla. 3 vr (Fig; d. oameni) A se relaxa.

DECONECTÁ, deconectez, vb. I. 1. Tranz. A suprima o conexiune a două conducte electrice. 2. Tranz. A desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; a decupla. 3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. – Din fr. déconnecter.

DECONECTÁ, deconectez, vb. I. 1. Tranz. A suprima o conexiune a două conducte electrice. 2. Tranz. A desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; a decupla. 3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. – Din fr. déconnecter.

DECONECTÁ, deconectez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A suprima o conexiune a unor conducte electrice.

deconectá (a ~) vb., ind. prez. 3 deconecteáză

deconectá vb., ind. prez. 1 sg. deconectéz, 3 sg. și pl. deconecteáză

DECONECTÁ vb. (FIZ.) a decupla. (A ~ un aparat electric.)

A deconecta ≠ a conecta

DECONECTÁ vb. I. tr. 1. A suprima o conexiune a două conducte electrice. ♦ A dezlega, a desprinde (odgoane). 2. refl. A se relaxa. [< fr. déconnecter].

DECONECTÁ vb. I. tr. 1. a suprima o conexiune. 2. a desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; decupla (1). II. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde. (< fr. déconnecter)

A DECONECTÁ ~éz tranz. (aparate, mașini electrice etc.) A face să se deconecteze. /<fr. déconnecter

A SE DECONECTÁ mă ~éz intranz. 1) (despre curentul electric) A înceta să alimenteze un consumator, fiind întrerupt. 2) fig. (despre persoane) A deveni puțin încordat; a se destinde; a se relaxa. /<fr. déconnecter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECONECTÁ vb. (FIZ.) a decupla. (A ~ un aparat electric.)

Intrare: deconecta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deconecta deconectare deconectat deconectând singular plural
deconectea deconectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deconectez (să) deconectez deconectam deconectai deconectasem
a II-a (tu) deconectezi (să) deconectezi deconectai deconectași deconectaseși
a III-a (el, ea) deconectea (să) deconecteze deconecta deconectă deconectase
plural I (noi) deconectăm (să) deconectăm deconectam deconectarăm deconectaserăm, deconectasem*
a II-a (voi) deconectați (să) deconectați deconectați deconectarăți deconectaserăți, deconectaseți*
a III-a (ei, ele) deconectea (să) deconecteze deconectau deconecta deconectaseră
Intrare: deconectat
deconectat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deconectat deconectatul deconecta deconectata
plural deconectați deconectații deconectate deconectatele
genitiv-dativ singular deconectat deconectatului deconectate deconectatei
plural deconectați deconectaților deconectate deconectatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)